1. [DEX '09] NECLINTIRE, neclintiri, s. f. Stare de nemișcare; imobilitate, fixitate. – Pref. ne- + clintire.
2. [MDA2] neclintire sf [At: CONACHI, P. 160 / Pl: ~ri / E: ne- + clintire] 1 Stare de nemișcare Si: fixitate, imobilitate. 2 (Fig) Rigiditate. 3 (Fig) Soliditate. 4 (Fig) Stabilitate.
3. [CADE] NECLINTIRE sf. Nemișcare, imobilitate: Totul e în ~, fără viață, fără glas (ALECS.); doar glasul apelor sbuciumate răsună ca un bocet în tăcerea și ~a atîtor ruini (VLAH.) [clintire].
4. [DEX '98] NECLINTIRE, neclintiri, s. f. Stare de nemișcare; imobilitate, fixitate. – Ne- + clintire.
5. [DLRLC] NECLINTIRE s. f. Stare de nemișcare, de imobilitate; fixitate. Vînturile trebuiau să-și sfărîme furia lor vijelioasă de neclintirea zidurilor de lemn. HOGAȘ, M. N. 170. Totul e în neclintire, fără viață, fără glas. ALECSANDRI, P. III 18. ◊ (Poetic) Stepa fără hotar încremenise ca în moarte. Suna totuși ceva subțire și mărunt în acea neclintire a tăcerii. SADOVEANU, M. C. 94. ♦ Fig. Statornicie, neschimbare, nestrămutare.
6. [Șăineanu, ed. VI] neclintire f. imobilitate: totul e ’n neclintire, fără vieață, fără glas AL.
7. [Scriban] neclintíre f. Starea lucruluĭ neclintit, imobilitate: a sta în neclintire.
8. [CADE] CLINTIRE, CLINTEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Faptul de a (se) clinti ¶ 2 Fără ~, neclintit, neschimbat, statornic, nestrămutat: pace fără clintire din partea noastră ... va fi (LET.); greul este cum să păstreze acel lucru fără nici o clinteală (ISP.) ¶ ¶ C. NECLINTIRE nemișcare.
9. [DOOM 3] neclintire (desp. ne-clin-) s. f., g.-d. art. neclintirii; pl. neclintiri
10. [DOOM 2] neclintire (ne-clin-) s. f., g.-d. art. neclintirii; pl. neclintiri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL