1. [DEX '09] NECINSTIT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care trădează lipsă de cinste, de probitate. – Pref. ne- + cinstit.
2. [MDA2] necinstit, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 2061/16 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + cinstit] 1 Lipsit de mărire, de glorie. 2-3 (Demn de) disprețuit. 4 Nebăgat în seamă. 5 Umil. 6 Profanat. 7 Dezonorat. 8 Rușinos. 9 Compromis. 10 Batjocorit. 11 Defăimat. 12 (D. femei) Violată. 13 (D. o fată) Dezvirginată. 14 Lipsit de cinste, de probitate. 15 Incorect. 16 Înșelător. 17 Care vădește lipsa de cinste, de probitate.
3. [CADE] NECINSTIT adj. p. NECINSTI. Care nu e cinstit, care e lipsit de cinste, neonest.
4. [DEX '98] NECINSTIT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care vădește, trădează lipsă de cinste, de probitate. – Ne- + cinstit.
5. [DLRLC] NECINSTIT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste; neonest, incorect, înșelător. Cît era de lacom, era și necinstit. NEGRUZZI, S. II 239. ◊ (Adverbial) Atunci a hotărît să nu joace cu cărțile cele blagoslovite, decît cu jucătorii care jucau necinstit. NEGRUZZI, S. I 87.
6. [Șăineanu, ed. VI] necinstit a. lipsit de cinste.
7. [Scriban] necinstít, -ă adj. Fără onoare. Fără onestitate. Adv. A te purta necinstit.
8. [DEX '09] NECINSTI, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.
9. [MDA2] necinsti [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pzi: ~tesc / E: ne- + cinsti] 1 vt (Înv) A lipsi pe cineva de cinstea, de atenția, de grija cuvenită Si: a desconsidera, a nesocoti. 2 vt (Pex) A profana. 3-4 vtr A (se) acoperi de rușine Si: a (se) dezonora. 5-6 vtr (Pex) A (se) compromite. 7-8 vtr A (se) batjocori. 9-10 vtr A (se) defăima. 11 vt A viola o femeie. 12 vt A dezvirgina.
10. [CADE] CINSTIT I. adj. 1 p. CINSTI ¶ 2 Onest: vorba unui om ~ face mai mult decît un zapis (ZNN.); iron.: e foarte ~ cînd doarme ¶ 3 Cu purtări bune, care-și apără cinstea: o fată ~ă ¶ ¶ NECINSTIT. II. adv. 1 Pe cuvînt de cinste, garantînd cu cinstea: îți spun ~ că nu le-am luat eu ¶ 2 Cu cinste, plin de cinste: s’a purtat ~.
11. [CADE] NECINSTI (-tesc) l. vb. tr. 1 A nu arăta, a nu da cinstea cuvenită ¶ 2 A lipsi de cinste, a face de rușine, a desonora: cine să fie acel neomenit carele mi-a necinstit perii cei albi ai bătrînețelor mele! (ISP.); cînd bate cineva, mai mult necinstește decît cînd ocărăște (LEG.-CAR.); cum ai făcut, tîlharule, să necinstești fata (BR.-VN.) II. vb. refl. A-și pierde cinstea, a se desonora; a se face de rușine: a! tu vrei să mă necinstesc, să învăț buchile tale! (NEGR.) [cinsti].
12. [CADE] NECINSTITOR adj. verb. și sm. NECINSTI. Care necinstește: ~ii necinstesc sau cu cuvîntul sau cu fapta (LEG.-CAR.).
13. [DEX '98] NECINSTI, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Ne- + cinsti Cf. necinste.
14. [DLRLC] NECINSTI, necinstesc, vb. IV. Tranz. A acoperi de rușine, a batjocori, a dezonora. Cine să fie acel neomenit carele mi-a necinstit perii cei albi? ISPIRESCU, L. 121. Cantemir vv. necinsti atunci printr-o crimă bătrînețea sa și o domnie nepătată încă de sînge. BĂLCESCU, O. I 188. ◊ Refl. Pedant, ignorant și îngîmfat, strigai, vrei să învăț buchile tale! Să mă necinstesc! NEGRUZZI, S. I 10. ♦ A profana, a pîngări. ♦ (Cu privire la o femeie) A viola. Te-oi învăța eu a cerca să necinstești nevestele oamenilor, după ce calicești bărbații! ALECSANDRI, T. 1533. Tu ai necinstit pe logodnica mea, ești un nerușinat! NEGRUZZI, S. III 300.
15. [DLRM] CINSTIT, -Ă, cinstiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) De bună-credință, onest, corect. 2. Virtuos, fidel, cast. 3. (Înv.) Vrednic de respect; stimat, onorabil. – V. cinsti.
16. [Șăineanu, ed. VI] necinstì v. a dezonora.
17. [Scriban] necinstésc v.tr. Dezonorez, iaŭ cinstea. Profanez.
18. [DOOM 3] necinsti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstesc, 3 sg. necinstește, imperf. 1 necinsteam; conj. prez. 1 sg. să necinstesc, 3 să necinstească
19. [DOOM 2] necinsti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstesc, imperf. 3 sg. necinstea; conj. prez. 3 să necinstească
20. [Argou] A FI NECINSTIT a călca strâmb, a umbla cu cioara vopsită, a umbla cu mega.
21. [DLR - tomul X] NECINSTIT, -Ă adj. Negativ al lui cinstit. 1. Lipsit de mărire, de glorie; (demn de) disprețuit, (de) desconsiderat; nebăgat în seamă; umil. Și au cruțat Saul... toate bunele și nu vrea să le piarzâ pre eale și tot lucrul necinstit și defăimat au pierdut. biblia (1688), 2061/16. Fieștecare om avea și cîte un dumnezeu și nu den făpturile ceale mari ale lui Dumnezeu, ci den ceale prea necinstite avea în loc de dumnezeu (a. 1747). gcr ii, 40/1. Știu, o, soațelor, că vă pare rău pentru mine văzîndu-mă așa, necinstită. mineiul (1776), 144v2/30, cf. budai-deleanu, LEX., LB, HELIADE, O. II, 352, polizu, costinescu. ♦ (Substantivat) Pe tine te-am urmat... că să te bucuri Că-l răzbunăm de troieni pe Menelau, precum și pe tine, Cel necinstit! murnu, i. 8. ♦ Dezonorant, rușinos. Dorind a vedea slava a tot țiitoriului... n-ai băgat în seamă necinstea vieții, răbdînd moarte necinstită. mineiul (1776), 59rl/17, cf. pontbriant, d. 2. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc, înșelător. cf. lb. Cutare barbar și rău, Cutare e necinstit, Cutare este zgîrcit. mumuleanu, ap. gcr ii, 250/25, cf. heliade, o. ii, 352. Cu cît era de lacom, era și necinstit: Un rău narav nu poate să n-aibă și păreche. negruzzi, s. ii, 239, cf. pontbriant, d., ddrf. Mai bine sărac și curat decît bogat și necinstit. zanne, p. v, 567. ◊ (Substantivat) Se va face un înșălător, un necinstit, un plastograf și... va fi rușinea părinților. negruzzi, s. i, 298. ◊ (Adverbial) A hotărît să nu joace cu cărțile cele blagoslovite decît cu jucătorii carii jucau necinstit. id. ib. 87. ♦ Care vădește, trădează lipsa de cinste, de probitate. Dacă-i duc două clondire, îmi dă și un tricou, și cizme, zău... – Dar asta-i treabă necinstită! tudoran, p. 69. – pl.: necinstiți, -te. – pref. ne- + cinstit.
22. [DLR - tomul X] NECINSTI vb. IV. Negativ al lui cinsti. 1. Tranz. A lipsi de cinstea, de atenția, de grija cuvenită, a desconsidera, a nesocoti; p. ext. a profana. Care necinstește sfintele taine se va necinsti de Hs. (a. 1691). ap. tdrg. N-au trecut multă vreame, ci i s-au ivit eresul și răotatea, că bisearicile jefuia, pre ai bisericii îi necinstea, boiarii și țara prăda (sfîrșitul sec. xvii). mag. ist. i, 183/23. Nu necinsti pre Dumnezeu jurînd pre numele lui cel sfînt. antim, ap. gcr ii, 5/1, cf. lb, polizu. Necinstiți un mormînt. odobescu, ap. ddrf. Nu-și mai dă seama... că locuința unui comandant în ajun de luptă nu poate fi necinstită astfel? camil petrescu, t. ii, 213. Au tot hargățit-o și au tot necinstit-o. sbiera, p. 88. ◊ refl. pas. Copilul sîrman, tocma ca un dușman de toți să sgornește și de toți se necinstește. zanne, p. viii, 561. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite; a (se) batjocori, a (se) defăima. Doamnele... boierilor... vor cuteza... a necinsti pre bărbații lor. biblia (1688), ap. tdrg. Mulți tirani au șezut pre țărînă, iară cel nepriceput au purtat stema și mulți puternici s-au necinstit foarte și slăbiți s-au dat la mănile altora. n. costin, let. ii, 48/18. Pre domnu l-au necinstit cu cuvinte proaste. r. popescu, cm i, 371. Cine dojăneaște pre cineva da față, îl necinsteaște. antim, ap. gcr ii, 7/1. Tot un feli trebuie să se pedepsească un musulman cînd mă va necinsti pe mine și pe înălțimea ta un vizir, tot cu un feli de necinste? văcărescul, ist. 249, cf. marcovici, d. 104/28. Să mă lași... Ca eu singur, cu puierea-mi Șpre vrăjmaș a-mi răzbuna. De hrăpirea ce-a făcut-o, s-o arăt, să-l necinstesc. pann, e. ii, 50/5. A ! pedant ignorant și îngîmfat, strigai, vrei să învăț buchile tale, să mă necinstesc! negruzzi, s. i, 10. Stă culcat pe brînci și necinstește omenirea puind-o în rîndul dobitoacelor. alecsandri, t. 12. Cine să fie acel neomenit carele mi-a necinstit perii cei albi ai bătrinețelor mele? ispirescu, l. 121. Am descris acest atentat care va necinsti Moldova, această crimă care va feșteli foile istoriei țerii (a. 1848). uricariul, x, 19. Trei crai îți veniră Toți te necinstiră. În față te batjocoriră. teodorescu, p. p. 108. O vacă întinată Necinstește cireada toată. zanne, p. i, 687. ◊ refl. pas. În puține zile le-au trecut măhniciunea, măntuindu-se și ei de un nebun, căci totdeauna se necinstea și ei cu faptele lui cele scărnave (sfîrșitul sec. xviii). let. iii, 255/25. Advocatul și ori care alt dabagiu de va cuteza a ocări, sau de față sau în taină, pre acela cu carele să judecă, dovedindu-l, să se necinstească. pravila (1814), 20/15. ♦ tranz. (Complementul indică femei) A viola; (complementul indică fete virgine) a dezvirgina. Tu ai necinstit pe logodnica mea, ești un nerușinat. negruzzi, s. iii, 300. Mie mi-a necinstit fata cu sila. filimon, o. i, 162. Ostașii... sparg biserici, necinstesc femei și Ipsilant se preface că nu știe nimic. id. ib. 272. Te-oi învăța eu a cerca să necinstești nevestele oamenilor, după ce calicești bărbații. alecsandri, t. 1553, cf. severin, s. 145. Necinstise, la beție, pe nevasta unui argat. t. popovici, se. 30. – prez. ind.: necinstesc. – pref. ne- + cinsti. cf. necinste.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL