1. [DEX '09] NECHITIT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Pref. ne- + chitit.
2. [MDA2] nechitit, ~ă a [At: CREANGĂ, P. 37 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + chitit] (Mol; d. oameni) Nechibzuit.
3. [CADE] ❍NECHITIT adj. Mold. Nesocotit: era leneș, ~ la minte și nechibzuit la trebi (CRG.) [chiti].
4. [DEX '98] NECHITIT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Ne- + chitit.
5. [DLRLC] NECHITIT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Regional) Nesocotit, lipsit de judecată. Era leneș, nechitit la minte și nechibzuit la trebi. CREANGĂ, P. 37.
6. [Șăineanu, ed. VI] nechitit a. 1. negătit; 2. fig. nesocotit: nechitit la minte și nechibzuit la trebi CR.
7. [Scriban] nechitít, -ă adj. (d. chitesc). Est. Care nu e chitit, nechibzuit, nesocotit: om nechitit la minte.
8. [DOOM 3] nechitit (reg.) adj. m., pl. nechitiți; f. nechitită, pl. nechitite
9. [DOOM 2] nechitit (reg.) adj. m., pl. nechitiți; f. nechitită, pl. nechitite
10. [DLRLV] NECHITIT adj. (Ban.) Neîmpodobit. Inornatus. Nekityit. Czifrázatlan. LEX. MARS, 218. Etimologie: pref. ne- + chitit. Vezi și chiteală, chiti, chitire, chitit1, chitit2, chititură, răschiti.
11. [DLR - tomul X] NECHITIT, -Ă adj. Negativ al lui chitit. ♦ (Mold. ; despre oameni) Nechibzuit. Era leneș, nechitit la minte și nechibzuit la trebi. creangă, p. 37, cf. dm, scl 1960, 529. – pl.: nechitiți, -te. – pref. ne- + chitit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL