1. [DEX '09] NECHIBZUIT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Pref. ne- + chibzuit.
2. [MDA2] nechibzuit, ~ă a [At: CREANGĂ, P. 37 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + chibzuit] 1 (D. oameni) Lipsit de judecată, de înțelepciune în ceea ce spune sau face Si: (Mol) nechitit. 2 Care nu a fost bine gândit Si: (fig) nerumegat (3). 3 Care denotă nesocotință.
3. [CADE] NECHIBZUIT adj. Care nu e chibzuit în cele ce face sau vorbește, care face toate fără a chibzui bine, fără a judeca matur: omul ~ astăzi îți vorbește nebunește și mîine îi pare rău și se căește (PANN); era leneș, nechitit la minte și ~ la trebi (CRG.).
4. [DEX '98] NECHIBZUIT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Ne- + chibzuit.
5. [DLRLC] NECHIBZUIT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Care nu e chibzuit în cele ce face sau vorbește, care face toate fără a chibzui; nesocotit.
6. [Șăineanu, ed. VI] nechibzuit a. lipsit de chibzuință, nesocotit.
7. [Scriban] nechibzuít, -ă adj. Fără chibzuință, nesocotit: om, răspuns nechibzuit. Adv. A răspunde nechibzuit.
8. [CADE] CHIBZUIT adj 1 p. CHIBZUI ¶ 2 Care face toate cu chibzuială, dup’o judecată matură ¶ ¶ C. NECHIBZUIT.
9. [DOOM 3] nechibzuit adj. m., pl. nechibzuiți; f. nechibzuită, pl. nechibzuite
10. [DOOM 2] nechibzuit adj. m., pl. nechibzuiți; f. nechibzuită, pl. nechibzuite
11. [DLR - tomul X] NECHIBZUIT, -Ă adj. Negativ al lui chibzuit; lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce spune sau face); necugetat (3), nesocotit (3), nesăbuit1, (rar) nejudecat (2), neprecugetat, (regional) nechitit. Era leneș, nechitit la minte și nechibzuit la trebi. creangă, p. 37, cf. cade. Sfinți nepricepuți Și nechibzuiți. teodorescu, p. p. 276. ♦ Care nu a fost bine gîndit, bine cumpănit; care denotă nesocotință; nebun (I 2), nebunesc (2). Nu scotea nici o vorbă nechibzuită. călinescu, e. o. i, 22. – pl.: nechibzuiți, -te. – pref. ne- + chibzuit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL