1. [DEX '09] NECHIBZUINȚĂ, (2) nechibzuințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de cumpănire. 2. P. ext. faptă nesocotită, nesocotință, ușurință. – Pref. ne- + chibzuință.
2. [MDA2] nechibzuință sf [At: DM / Pl: ~țe / E: ne- + chibzuință] 1 Lipsă de judecată, de cumpănire Si: nesocotință (1), prostie, nebunie. 2 (Pex) Faptă, atitudine necugetată Si: necugetare, nesocotință (2), ușurință, (îrg) nătărăie (1).
3. [DEX '98] NECHIBZUINȚĂ, nechibzuințe, s. f. Lipsă de judecată, de cumpănire; p. ext. faptă nesocotită, nesocotință, ușurință. – Ne- + chibzuință.
4. [DLRLC] NECHIBZUINȚĂ s. f. Faptă nesocotită, nesocotință, ușurință.
5. [Scriban] nechibzuínță f., pl. e. Lipsă de chibzuință, ireflexiune.
6. [CADE] CHIBZUINȚĂ (pl. -țe) sf. Faptul de a (se) chibzui; chibzuială, socoteală, bună rînduială: veniturile acestea... întrebuințate cu ~ și economie (I.-GH.) ¶ ¶ C. NECHIBZUINȚĂ.
7. [DOOM 3] nechibzuință s. f., g.-d. art. nechibzuinței; (fapte) pl. nechibzuințe
8. [DOOM 2] nechibzuință s. f., g.-d. art. nechibzuinței; (fapte) pl. nechibzuințe
9. [DLR - tomul X] NECHIBZUINȚĂ s. f. Negativ al lui chibzuință; lipsă de judecată, de cumpănire, nesocotință (1), prostie, nebunie (2); p. ext. faptă, atitudine necugetată, nesocotință (2), ușurință, necugetare. cf. dm, scl 1960, 529. – pl.: nechibzuințe. – pref. ne- + chibzuință.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL