1. [DEX '09] NEBĂUT s. n. (În loc. adv.) Pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. – Pref. ne- + băut.
2. [MDA2] nebăut, ~ă a [At: MOLITVENIC (sec. XVII), 305 / V: (îrg) ~beut[1] / Pl: ~uți, ~e / E: ne- + băut] 1 Care nu a fost băut. 2 (Înv) Care nu se poate bea. 3 (D. oameni; îcr nemâncat) Care nu a băut nimic. 4 Însetat. 5 (Îlav) Pe ~e Fără să fi băut ceva.
3. [DEX '98] NEBĂUT s. n. (în loc. adv.) pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. – Ne- + băut.
4. [DLRLC] NEBĂUT s. n. (Numai în expr.) Pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. Au mîncat amîndoi din toate, pe tăcute și pe nebăute. CARAGIALE, O. III 63. – Formă gramaticală: (în expr.) nebăute.
5. [Șăineanu, ed. VI] nebăut a. care n’a băut: nebăut și nemâncat; pe nebăute, fără să bea.
6. [Scriban] nebăút, -ă adj. Care n’a băut: om nebăut. Care nu s’a’mbătat.
7. [MDA2] nebeut, ~ă a vz nebăut
8. [CADE] BĂUT I. adj. 1 p. BEA ¶ 2 Beat: e cam ~ ¶¶ contr. NEBĂUT: a stat toată ziua ~ și nemîncat. II. sbst. Faptul de a bea: se tot gîndi cum s’ar putea desvăța bărbatul de la ~ul cel fără cumpăt (RET.); s’au așternut pe mîncate și pe ~e, veselindu-se împreună (CRG.).
9. [DOOM 3] nebăute (pe ~) loc. adv.
10. [DOOM 2] !nebăute (pe ~) loc. adv.
11. [DLR - tomul X] NEBĂUT, -Ă adj. Negativ al lui băut; care nu a fost băut; (învechit) care nu se poate bea. (Fig.) Din moarte izbăvitu-i-ai ce cu adîncul dulce de trup, nebeutul izvor dulce. molitvenic (sec. XVII), 305. ♦ (Despre oameni; de obicei în corelație cu nemîncat) Care nu a băut (nimic); însetat. Și îmbrăcîndu-să în veșminte arhierești, cu multă mîndrie și sămeție s-au suit în scaun într-acel nalt de giudecată, nemîncat, nebăut stînd. dosoftei, v. s. noiembrie 124v/25. Toată ziua nemîncat și nebăut am șezut. bărac, t. 11/6. – pl.: nebăuți, -te. – Și: (învechit și regional) nebeut, -ă adj. – pref. ne- + băut.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL