1. [MDA2] nebleznic, ~ă a [At: KLEIN, D. 203 / V: năblaz~, năblăz~, năbleaz~, năb~, ~ejnic, ~eșnic / Pl: ~ici, ~ice / E: slv нєблазиьнъ[1]] (Trs) 1 Prost. 2 Neajutorat. 3 Neîndemânatic. 4 Greoi.
2. [Scriban] nebléznic, -ă adj. (d. bleaznă, blaznă). Munt. Trans. Urît, păcătos: un rîncaș nebleznic strica liniștea cireziĭ (ziaru Epoca, 5, 97), un Unguroĭ nebleznic (Chendi, Vț. literară 1, 27, 1, 2).
3. [MDA2] năblaznic, ~ă a vz nebleznic[1]
4. [MDA2] năblăznic, ~ă a vz nebleznic[1]
5. [MDA2] năbleaznic, ~ă a vz nebleznic
6. [MDA2] năbleznic, ~ă a vz nebleznic
7. [MDA2] neblejnic, ~ă a vz nebleznic
8. [MDA2] nebleșnic, ~ă a vz nebleznic
9. [DAR] nebleznic, -ă, adj. (reg.) 1. prost, bleg, nătâng; neajutorat, neîndemânatic. 2. greoi, butucănos.
10. [DLR - tomul X] NEBLEZNIC, -Ă adj. (Transilv.) Prost, bleg, nătîng (I 1); neajutorat (2), neîndemînatic (2). Cf. KLEIN, D. 203, DRLU, LB, LM, GHEȚIE, R.M., BARCIANU, ALEXI, W., PAȘCA, GL. ◊ (Substantivat) Nebleznicul aiesta. klein, d. 203. ♦ Greoi, butucănos, mătăhălos, diform. cf. ddrf, tdrg, scriban, d. Văzură un om de zece ori mai nebleznic, mai groaznic și mai înfricoșat decît Cîrnă-lemne. frîncu-candrea, m. 275, cf. db. v, 213. – pl.: nebleznici, -ce . – Și: neblejnic, -ă (klein, d. 203, Mat. dialect, i, 82), nebleșnic, -ă (h xvii 182), năbleznic, -ă (klein, d. 203, cihac, ii, 16), năbleaznic, -ă (cihac, ii, 16), năblaznic, -ă (dr. v, 213), năblăznic, -ă (cihac, ii, 16, ddrf) adj. – După slavonul неблезниц.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL