1. [MDA2] neașezământ sn [At: (a. 1674) URICARIUL, XXI, 186 / P: ne-a~ / Pl: ~e / E: ne- + așezământ] 1 (Îvr) Neînțelegere. 2 Conflict.
2. [DAR] neașezământ s.n. (înv.) neînțelegere, ceartă, discordie, conflict.
3. [DLR - tomul X] NEAȘEZĂMÎNT s. n. (Învechit, rar) Negativ al lui așezămînt; neînțelegere, ceartă, discordie, conflict. Fiind pricină de neașezămînt între monastirea Solca, cu ungurii (a. 1764). URICARIUL, XXI, 186. – pref. ne- + așezămînt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL