1. [DEX '09] NEATENT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atent.
2. [MDA2] neatent, ~ă a [At: IORDAN, G. 200 / P: ne-a~ / Pl: ~nți, ~e / E: ne- + atent] 1 Care nu are atenția concentrată asupra cuiva sau a ceva. 2 (Pex) Distrat. 3 Care trădează lipsă de interes.
3. [DEX '98] NEATENT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Ne- + atent.
4. [Șăineanu, ed. VI] neatent a. nebăgător de seamă.
5. [Scriban] * neatént, -ă (ea 2 sil.) adj. (ne și atent). Care nu e atent. – Rar inatent.
6. [CADE] *ATENT I. adj. Băgător de seamă, luător aminte: să fii ~ la cele ce vei auzi și vei vedea. II. adv. Cu băgare de seamă, cu luare aminte: scoase petecul de hîrtie și-l privi ~ (VLAH.) ¶¶ contr. NEATENT [lat.].
7. [DOOM 3] neatent (desp. ne-a-) adj. m., pl. neatenți; f. neatentă, pl. neatente
8. [DOOM 2] neatent (ne-a-) adj. m., pl. neatenți; f. neatentă, pl. neatente
9. [DLR - tomul X] NEATENT, -Ă adj. Negativ al lui atent; care nu are atenția concentrată asupra cuiva sau a ceva; p. ext. distrat, absent, împrăștiat; care arată, care trădează lipsă de interes, indiferență. Este ușor, pentru oamenii neatenți, să se amestece diversele funcțiuni ale reflexivului. iordan, g. 200. Toamna a țipat c-un trist accent, Văzul cade neatent. bacovia, o. 73. Dacă cugetele mele, din ce în ce mai neatente la înfățișările din lumea aceasta, mă iartă să mai cred că îmi aduc bine aminte, tînăra persoană... era cam de aceeași vîrstă cu mine cel de acum. galaction, o. 57. În sală era zgomot mult, dar nimeni nu era neatent sau plictisit. galan, b. i, 392. – pl.: neatenți, -te. – pref. ne- + atent.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL