1. [DEX '09] NEAOȘIST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.
2. [MDA2] neaoșist, ~ă [At: V. ROM. ianuarie 1960, 132 / P: nea-o- / Pl: ~iști, ~e / E: neaoș + -ist] 1 a Care aparține neaoșismului (2). 2 a Referitor la neaoșism (2). 3 a (D. stil, formă etc.) Care abundă în neaoșisme (1). 4 sm Persoană care abuzează, în vorbire sau în scris, de neoșisme (1).
3. [DEX '98] NEAOȘIST, -Ă, neaoșiști, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.
4. [DN] NEAOȘIST, -Ă adj. Referitor la neaoșism; (despre stil) care abundă în neaoșisme. // s.m. și f. Adept al neaoșismului; persoană care abuzează, în vorbire sau în scris, de neaoșisme. [< neaoș + -ist].
5. [MDN '00] NEAOȘIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neaoșismului. (< neaoș + -ist)
6. [DOOM 3] neaoșist (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșiști; adj. f., s. f. neaoșistă, pl. neaoșiste
7. [DOOM 2] neaoșist (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșiști; adj. f., s. f. neaoșistă, pl. neaoșiste
8. [DTL] NEAOȘIST, -Ă adj. (< neaoș + suf. -ist): în sintagma stil neaoșist (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL