1. [MDA2] neamic, ~ă smf [At: ȘINCAI, HR. II, 59/19 / P: ne-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ne- + amic cf lat inimicus, it inimico] (Înv) 1 Care nu este prieten. 2 Inamic.
2. [DLR - tomul X] NEAMlC, -Ă s. m. și f. (Învechit) Negativ al lui amic; dușman, vrăjmaș, inamic. Îndată l-au întîmpinat voievodul Moldovei cu oastea neamicului său. ȘINCAI, HR. II, 59/19, cf. NEGULICI, HASDEU, I. v. 199. – Pronunțat: ne-a-. – pl.: neamici, -ce. – pref. ne- + amic (după lat. inimicus, it. inimico).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL