1. [DEX '09] NEADEMENIT, -Ă, neademeniți, -te, adj. Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ademenit.
2. [MDA2] neademenit, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, N. 184 / P: ne-a~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + ademenit] (Rar) 1 Care nu poate fi ademenit. 2 Care nu poate fi influențat de cineva sau de ceva. 3 (Fig) Incoruptibil.
3. [DEX '98] NEADEMENIT, -Ă, neademeniți, -te, adj. (Rar) Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ademenit.
4. [DLRLC] NEADEMENIT, -Ă, neademeniți, -te, adj. (Învechit) Care nu se lasă ademenit sau influențat de ceva; incoruptibil, integru. Se nimerise un director tipicar și neademenit, care nu ieșea c-o iotă din asprimile regulamentului. VLAHUȚĂ, N. 184.
5. [DOOM 3] neademenit (desp. ne-a-) adj. m., pl. neademeniți; f. neademenită, pl. neademenite
6. [DOOM 2] neademenit (ne-a-) adj. m., pl. neademeniți; f. neademenită, pl. neademenite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL