1. [MDA2] naționalicesc, ~ească a [At: MOLNAR, I. XXI/16 / P: ~ți-o~ / Pl: ~ești / E: național + -icesc] (Înv) 1-11 Național (1-11).
2. [DLRLC] NAȚIONALICESC, -EASCĂ, naționalicești, adj. (Învechit) Național. Portul naționalicesc [în Bavaria] este pălărie mică, cămașă curată, veste sau spențer, pantaloni pînă în genunche. GOLESCU, Î. 159.
3. [DLRM] NAȚIONALICESC, -EASCĂ, naționalicești, adj. (Înv.) Național. [Pr.: -ți-o-] – Din național + suf. -ic-esc.
4. [DLR - tomul X] NAȚIONALICESC, -EASCĂ adj. (Învechit) Național (1). Caracterul naționalicesc. molnar, i. xxi/16. Duhul naționalicesc. id. ib. 271/10. Multe află și învață, tot dintr-acelea ce fieșcare n-au știut, și mai vîrtos cînd bagă cinevaș seama la obiceiurile naționalicești. golescu, î. 76. Portul naționalicesc este pălărie mică, cămașă curată, veste sau spențer. id. ib. 123, cf. 90. – Pronunțat: -ți-o-. – pl.: naționalicești. – Național + suf. -icesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL