1. [DEX '09] NAMESNIC s. m. v. namestnic.
2. [MDA2] namesnic sm, a vz namestnic
3. [CADE] †NAMESNIC, NAMESTNIC, ‡NĂMESTNEC sm. ⛪ Locțiitor în spec. de stareț, de egumen; vicar: ori-care vlădic sau egumen sau nameastnic... va lua averea vlădicului ce va rămînea după moarte... nu se va certa (PRV.-LP.): au sosit, pe rînd... starițul cu nămestnecul și cu toți călugării (GRIG.) [vsl. namĕstĭnikŭ].
4. [DEX '98] NAMESNIC, namesnici, s. m. (Înv.) Locțiitor sau reprezentant al unui funcționar într-o funcție importantă (laică sau bisericească). – Din sl. namĕstĕnikŭ.
5. [DLRLC] NAMESNIC, namesnici, s. m. (Învechit) Locțiitor al cuiva într-o funcție însemnată (laică sau bisericească). Mai jos decît namesnic nici un străbun nu am. NEGRUZZI, S. II 185.
6. [DEX '09] NAMESTNIC, namestnici, s. m. (Înv.) Locțiitor sau reprezentant al unui funcționar într-o funcție importantă (laică sau bisericească). [Var.: namesnic s. m.] – Din sl. namĕstĕnikŭ.
7. [MDA2] nameasnic sm, a vz namestnic
8. [MDA2] nameastnic sm, a vz namestnic
9. [MDA2] namestnic [At: IORGA, S. D. VI, 16 / V: ~smic, ~meas~, ~measnic, namesnic, ~snic / Pl: ~ici / E: slv намѣстьникъ] 1 sm (Înv) Locțiitor sau reprezentant al cuiva într-o funcție importantă, laică sau religioasă Vz mandatar. 2 sm Succesor al cuiva într-o funcție. 3 a (Îdt) De rang inferior Si: subordonat. 4 a (Îdt) Care se comportă necivilizat Si: bădăran, brutal, grosolan.
10. [MDA2] nămesnic sm, a vz namestnic
11. [CADE] †NAMESTNIC 👉 NAMESNIC.
12. [CADE] ‡NEMESNIC = NAMESNIC.
13. [Scriban] naméstnic și -snic m. (vsl. na-mĭestĭnikŭ, rus. namĭestnik, d. mĭesto, loc. V. namestie). L.V. Locotenent, vicar, reprezentant. – Și nă- și ne-.
14. [DOOM 3] namestnic (înv.) (desp. -mest-nic) s. m., pl. namestnici
15. [DOOM 2] !namestnic (înv.) (-mest-nic) s. m., pl. namestnici
16. [DAR] namestnic2, -ă, adj. (înv.) 1. de rang inferior, subordonat. 2. care se comportă necivilizat; brutal, bădăran, grosolan.
17. [DAR] namestnic1, namestnici, s.m. (înv.) locțiitor sau reprezentant al unui funcționar într-o funcție importantă (laică sau bisericească); mandatar.
18. [DLR - tomul X] NĂMESNIC s. m., adj. v. namestnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL