1. [MDA2] nacaradă sf [At: ALEXANDRIA, 161/2 / Pl: ~de / E: ns cf srb nakarada] (Înv) Țambal care se folosea în muzica militară Si: (înv) nagara.
2. [DLRLV] NACARADĂ s. f. (ȚR) Țambal. Alixandru dete în trîmbițe și în surle și în tobe și în nacarade. A 1746, 28v; cf. A 1717, 36v. Etimologie necunoscută. Cf. scr. nakarade. Cf. n a g a r a.
3. [DAR] nacaradă, nacarade, s.f. (înv.) un fel de țambal folosit de muzica militară; nagara.
4. [DLR - tomul X] NACARADĂ s. f. (Învechit) Un fel de țambal care se folosea altădată în muzica militară; (învechit) nagara. Așa era nacaradele cu trei mii de piscoi. alexandria, 161/2, cf. ddrf, barcianu, ALEXI, W., TDRG. – Pl.: nacarade. – Etimologia necunoscută. Cf. scr. nakarade.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL