1. [DEX '09] NOVAC, novaci, s. m. (Pop.) Nume dat în mitologia populară unui personaj închipuit ca un om puternic și voinic. – Din n. pr. Novac.
2. [MDA2] novac sm [At: GORJAN, H. I, 63/7 / Pl: ~aci / E: Novac] 1 (Mtp) Personaj închipuit ca un om bine legat și puternic. 2 (Olt) Om înalt și voinic.
3. [CADE] NOVAC sm. 🔱 Ⓟ Uriaș: ~ul avea darul de a culca la pămînt o oaste întreagă (ISP.) [bg. srb.].
4. [DEX '98] NOVAC, novaci, s. m. Nume dat în mitologia populară unui personaj închipuit ca un om puternic și voinic. – Din n. pr. Novac.
5. [DLRLC] NOVAC, novaci, s. m. (Învechit și popular) Uriaș, gigant, titan; voinic. Își alese din prăvălia stăpînului său o sabie rămasă de la novaci, pe care o păstra în prăvălie ca pe un odor din vechime. ISPIRESCU, L. 137. Un arap trupeș ca un novac. GORJAN, H. I. 63.
6. [Șăineanu, ed. VI] novac m. uriaș: novacul avea darul de a culca la pământ o oaste întreagă ISP. V. Novac.
7. [Scriban] novác m. (vsl. novakŭ, care e venit de curînd, d. novŭ, noŭ. V. izvoană). Vest. Uriaș, gigant (după numele căpitanuluĭ Baba-Novac al luĭ Mihaĭ Viteazu, ucișĭ amîndoĭ ce ungurĭ la 1601).
8. [DOOM 3] novac (pop.) s. m., pl. novaci
9. [DOOM 2] novac (pop.) s. m., pl. novaci
10. [DER] novac (novaci), s. m. – Gigant, uriaș. Sl. novakŭ „nou sosit” (Cihac, II, 218; cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 216), cf. sb., cr., slov. novak „novice”, pol. nowak.
11. [DE] NOVACU, Valeriu (1909-1992, n. Pecica, jud. Arad), fizician român. M. coresp. al Acad. (1948), prof. univ. la București. Contribuții teoretice în fizica particulelor elementare („Teoria particulelor elementare”, „Teoria cuantică a câmpurilor”, „Bazele teoretice ale fizicii”). Tratate („Electrodinamica”).
12. [DE] NOVAC, personaj al baladelor populare românești (ciclul epic al Novăceștilor). Glorificat, împreună cu fiul său Gruia, ca erou al luptelor antiotomane. Este întâlnit și în folclorul sârb, croat și bulgar.
13. [DLR - tomul X] NOVAC s. m. Nume dat în mitologia populară unui personaj închipuit ca un om bine legat și puternic. Un arap trupeș ca un novac. GORJAN, H. I, 63/7. Ercule nu voi a rămînea mai prejos..., ci-și arăta recunoștința sa cînd fu de se sculară uriașii sau novacii cu răsmiriță asupra zeilor. ISPIRESCU, U. 47, cf. 55, 60. Novacul avea darul de a culca la pămînt o oaste întreagă. id. L. 193, cf. 137, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ALR Il/l h 78. ♦ (Prin nord-estul Olt.) Epitet dat unui om înalt și voinic. cf. MAT. DIALECT. I, 232. – pl.: novaci. – De la n. pr. Novac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL