1. [Șăineanu, ed. VI] Netoți pl. sat în jud. Teleorman cu 2600 loc.
2. [Șăineanu, ed. VI] netoți m. pl. clasă de țigani unguri nomazi, despletiți și nepieptănați, cari furau și mâncau mortăciuni.
3. [DEX '09] NETOT, NETOATĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.
4. [MDA2] nătot, ~oată smf, a vz netot
5. [MDA2] nedot a vz netot
6. [MDA2] netot, ~oată [At: LB / V: (reg) nă~, ~dot / Pl: ~oți, ~oate / E: ne- + tot] 1 a (Rar) Parțial. 2-3 smf, a Nătărău (1-2). 4-5 smf, a Neghiob (3-4). 6 smf Persoană dintr-un anumit grup de țigani nomazi, răspândiți odinioară prin Ungaria și Transilvania.
7. [CADE] NETOT adj. și sm. 1 Tîmpit, idiot: Ești un ~! Ți-e capul prost Și-ți faci de cap, Ioane (COȘB.); Ce stai, mîndruță, Ia poartă, Ori ești proastă și netoată? (IK.-BRS.) ¶ 2 ‡Țigan nomad, fără casă și fără șatră, umblînd cu capul gol, netuns, despletit și nepieptănat, îmbrăcat în sdrențe și hrănindu-se cu ce putea fura: ieșeau toți afară înaintea lui, jigăriți și hărtăniți, ca niște netoți (ISP.) [ne1 + t o t, propriu „neîntreg (la minte)”].
8. [CADE] ȚIGAN sm. Individ din neamul Țiganilor (👉 P. IST.) pe care Românul îl ironizează în tot chipul și-l încarcă cu toate păcatele pe care și le poate imagina omul: e obraznic (obraznic ca ~ul), lăudăros și fudul (tot ~ul își laudă ciocanul 👉 CIOCAN2 I 1), hoț (~ul, pînă nu fură, nu se ține om), mincinos (minte ca ~ul), necredincios (și-a pierdut credința ca ~ul biserica, aluzie la biserica de caș, pe care și-ar fi clădit-o Țiganii 👉 CREDINȚĂ9), lipsit de cinste (bani au și ~ii, dar n’au cinste 👉 BAN17), prost și neîndemînatec (s’a înnecat ca ~ul la mal 👉 ÎNNECA II, 2), nu știe să prețuească ce e bun (ce știe ~ul ce e șofranul! 👉 ȘOFRAN1), cerșește, se milogește, se tocmește din cale afară, etc. etc.; 👉 și CÎRLAN I, 2, MOARTE2, NOROC2, SPÎNZURA I, 2; ca fizic, e „negru ca fundul ceaunului”, de unde și poreclele de „cioară”, „coțofană”, ce i se dau mai adesea, pe lîngă altele numeroase care fac aluzie la presupusa lui origine (👉 FARAON1, IGHIPTEAN), la numele ce adoptă de preferință (👉 STANCĂ2, DANCIU), la cîte o pățanie ce i se atribue, etc. etc.; după felul lor de viață, se deosebesc Țiganii „netoți” (👉 NETOT2), „de laie” sau „lăieși” (👉 LAIE1, LĂIAȘ), „de șatră” (👉 ȘATRĂ2) și „de vatră” (👉 VATRĂ2); după ocupațiune, Țiganii sînt fierari, lăcătuși, spoitori, cărămidari, salahori, lăutari, ursari, etc.; numeroase sînt superstițiile privitoare la Țigani: cînd te întîlnești cu un ~, îți merge bine (GOR.); să nu dai de pomană ouă la ~i, că-ți fură cioara puii (GOR.); ~ să nu botezi, că pe ceea lume te trage la iad (GOR.), etc. [vsl. ciganinǔ].
9. [DEX '98] NETOT, NETOATĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Ne- + tot.
10. [DLRLC] NETOT1, -OATĂ, netoți, -oate, adj. Redus la minte, fără minte, neghiob, prostănac, prost, smintit. Ce stai, mîndruță, la poartă, Ori ești proastă și netoată? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. ◊ (Substantivat) Ești un netot! Ți-e capul prost Și-ți faci de cap, Ioane! COȘBUC, P. I 118. Într-a păpușilor țară Mulți netoți pe bani se-nsoară. ALECSANDRI, T. I 96.
11. [DLRLC] NETOT2, -OATĂ, netoți, -oate, s. m. și f. (Învechit) Persoană aparținînd unui grup de țigani nomazi care trăia prin Ungaria și Transilvania. Jigăriți și hărtăniți ca niște netoți. ISPIRESCU, L. 174. Netoți, oameni fără casă și fără șatră, nomazi, umblau în cîrduri, cu capul gol. GHICA, S. XII.
12. [Șăineanu, ed. VI] netot a. și m. idiot: mintea mi-i seacă, gândul netot EM. [Lit. neîntreg (cf. lipsit)].
13. [Scriban] nătót, -oátă adj. V. netot.
14. [Scriban] netót, -oátă adj. (ne- și tot, adică „neîntreg, incomplet, neom”). Idiot, tâmp. M. pl. Un fel de Țiganĭ ungureștĭ nomazĭ care furaŭ și mîncaŭ și mortăcĭunĭ și care aŭ fost alungațĭ din Transilvania din ordinu luĭ Iosif II și aŭ fost robițĭ la noĭ pe la 1800. – La Olt nătot (Iov. 236). V. Țigan.
15. [DOOM 3] netot (pop.) adj. m., s. m., pl. netoți; adj. f., s. f. netoată, pl. netoate
16. [DOOM 2] netot (pop.) adj. m., s. m., pl. netoți; adj. f., s. f. netoată, pl. netoate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL