1. [MDA2] măzălui vt [At: AREI. FOLK. VI, 216 / V: mazai, ~li / Pzi: ~esc / E: mg mázol] (Reg) 1 A mâzgăli. 2 A vopsi. 3 (Îf mazai) A scrie rău. 4 A unge pereții cu pământ Si: a murui (1). 5 (Îf mazai) A mânji.
2. [MDA2] mazai v vz măzălui
3. [MDA2] măzăli v vz măzălui
4. [DGS] măzălui vb. IV. tr. (reg.) 1 (compl. indică hârtie, caiete, cărți etc.) v. Mâzgăli. 2 (constr.; compl. indică pereții unei case țărănești) v. Lipi. Murai.
5. [DAR] măzălui, măzăluiesc, vb. IV (reg.) a mâzgăli, a vopsi, a murui; a scrie rău.
6. [DLR] MĂZĂLUÍ vb. IV. Tranz. (Regional) A mîzgăli; a vopsi (Bătarci-Satu Mare). ARH. FOLK. VI, 216. Numa iera două tăblii mari scrisă: a, be, țe, pe scîndură de brad, iera măzăluite cu alb șî slovile negre. ib. ♦ (În forma mazai) A scrie rău. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. ♦ A unge (pereții) cu pămînt; a murui (Voivozi-Carei). Cf. ALRM II/I h 279/325. ♦ (În forma mazai) A mînji. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. - Prez. ind.: măzăluiesc. – Și: măzălí, mazai vb. IV. – Din magh. mázol.
7. [DLR] MAZAÍ vb. IV v. măzălui.
8. [DLR] MĂZĂLÍ vb. IV v. măzălui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL