1. [MDA2] măzăcie sf [At: ȘEZ. VII, 141 / Pl: ~ii / E: mazac + -ie] (Îrg) 1 Murdărie. 2 Neglijență.
2. [DLRLC] MĂZĂCIE, măzăcii, s. f. (Regional) Murdărie, necurățenie. În casă gunoi și măzăcie, de să fugi pe lume. ȘEZ. VII 141.
3. [DLRM] MĂZĂCIE, măzăcii, s. f. (Reg.) Murdărie, necurățenie. – Din măzac (puțin folosit) + suf. -ie.
4. [Scriban] măzăcíe f. (d. măzac). Est. Rar. Murdărie. Scriere de om ignorant.
5. [DGS] măzăcie s.f. (pop. și fam.) v. Jeg. Murdărie. Necurățenie.
6. [DLRLV] MĂZĂCIE s. f. (Mold.) Murdărie. (Fig.) Iară a voastră ocară și băstămată măzăcie, ca tălanița dezmățată, pre ulița a să purta, pricină sînteți. CANTEMIR, HR. Etimologie: măzac + suf. -cie. Vezi și măzac, măzăceală.
7. [DLR] MĂZĂCÍE s. f. (Învechit și regional) Murdărie, neglijență. Ai s-o găsești culcată pe pat și gemînd. . . iar în casă gunoi și măzăcie de să fugi pe lume. ȘEZ. VII, 141, cf. V, 105, VICIU, S. GL., com. din PIATRA-NEAMȚ, A V 15, 34. ◊ Fig. Iară a voastră ocară și blăstâmată măzăcie, ca tălanița dezmățată, pre ulița a să purta, pricină sînteți. CANTEMIR, HR. 366, cf. 879. Ci înseamnă marea măzăcie a doveadei lui Eder. MAIOR, IST. 194/22, cf. A V 33, VI 26. - Pl.: măzăcii. – Mazac + suf. -ie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL