1. [DEX '09] MĂTURĂTURĂ, măturături, s. f. (Rar) 1. Măturare. 2. (Concr.) Gunoi adunat cu mătura. – Mătura + suf. -ătură.
2. [MDA2] măturătură sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: mătura + -(ă)tură] 1-2 Măturare (1-2). 3 Gunoi.
3. [DEX '98] MĂTURĂTURĂ, măturături, s. f. 1. Măturare. 2. (Concr.) Gunoi adunat cu mătura. – Mătura + suf. -ătură.
4. [DLRLC] MĂTURĂTURĂ, măturături, s. f. (Rar) Gunoiul adunat cu mătura. Cutia unde cad măturăturile bucătăriei. GALACTION, O. I 130.
5. [Șăineanu, ed. VI] măturătură f. lucrarea și rezultatul măturării.
6. [Scriban] măturătúră f., pl. ĭ. Efectu și modu măturăriĭ. Lucru măturat, gunoĭ. V. tîrnomeată.
7. [DOOM 3] măturătură (rar) s. f., g.-d. art. măturăturii; pl. măturături
8. [DOOM 2] măturătură (rar) s. f., g.-d. art. măturăturii; pl. măturături
9. [DGS] măturătură s.f. măturare, măturat.
10. [DLR] MĂTURĂTURĂ s. f. 1. Măturare. Cf. POLIZU, LM, BARCIANU, ALEXI, W. 2. Ceea ce se adună cu mătura ; gunoi. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W. I se întâmplă să întîlnească în cutia unde cad măturâturile bucătăriei. . . [cîini] cu o înfățișare jalnică. GALACTION, O. 310. Felul materiei prime: rămășițele de la prelucrarea deșeurilor (resturilor) ; măturătura și fibrele scurte de la cardele de vigonie. IONESCU-MUSCEL, FIL. 73. - Pl.: măturături. – Mătura + suf. -(ă)tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL