1. [MDA2] mărșuire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: mărșui] (Rar) Mărșăluire.
2. [DEX '09] MĂRȘUI, mărșuiesc, vb. IV. Intranz. A mărșălui. – Marș + suf. -ui.
3. [MDA2] marșui v vz mărșui
4. [MDA2] mărșui [At: POLIZU / V: (2) mar~ / Pzi: ~esc / E: marș + -ui] 1 vi A mărșălui. 2 vt (Reg; c. i. ființe; îf mărșui) A izgoni spunându-i: „marș !”.
5. [Scriban] mărșăluĭésc și mărșuĭésc v. intr. (d. marș; rus. marširovátĭ, ung. marsolni, germ. marschieren). Merg în marș militar.
6. [DOOM 3] mărșui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărșuiesc, 3 sg. mărșuiește, imperf. 1 mărșuiam; conj. prez. 1 sg. să mărșuiesc, 3 să mărșuiască
7. [DOOM 2] mărșui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărșuiesc, imperf. 3 sg. mărșuia; conj. prez. 3 să mărșuiască
8. [DGS] mărșuire s.f. (milit.) mărșăluire.
9. [DGS] mărșui vb. IV. intr. (milit.; despre soldați) a mărșălui, <reg.> a marșirui, a mărșuli.
10. [DLR] MĂRȘUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a m ă r ș u i. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., LM. - V. mărșui.
11. [DLR] MARȘUÍ vb. IV v. mărșui.
12. [DLR] MĂRȘUI vb. IV. 1. Intranz. A mărșălui. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. De loc dar am și pornit, Toată noaptea am mărșuit. RETEGANUL, TR. 70. 2. T r a n z. (Regional; atestat în forma marșui; complementul indică ființe) A izgoni (spunîndu-i marș !). Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. L-o marșuit ca pi-un cîni. ib. – Prez. ind.: mârșuiesc. – Și (2) marșui vb, IV. – Marș + suf. -ui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL