Definiție și ce înseamnă mărunțișare

1. [MDA2] mărunțișare sf [At: TDRG / Pl: ~șări / E: mărunțișa] (Rar) Mărunțire.

2. [DLRLC] MĂRUNȚIȘARE, mărunțișări, s. f. (Rar) Acțiunea de a mărunțișa. [Grebla] e foarte necesară... la mărunțișarea... pămîntului. La TDRG.

3. [DLRM] MĂRUNȚIȘARE, mărunțișări, s. f. (Rar) Acțiunea de a mărunțișa.

4. [DEX '09] MĂRUNȚIȘAR, mărunțișari, s. m. (Înv.) Negustor de mărunțișuri. – Mărunțiș + suf. -ar.

5. [MDA2] mărunțișa vt [At: TDRG / Pzi: ~șez / E: mărunțiș] (Rar) A mărunți (1).

6. [MDA2] mărunțișar sm [At: CARAGIALE, O. IV, 426 / Pl: ~i / E: mărunțiș + -ar] (Înv) Vânzător de mărunțișuri (9) Vz bocceagiu, coropcar.

7. [DEX '98] MĂRUNȚIȘAR, mărunțișari, s. m. (Rar) Negustor de mărunțișuri. – Mărunțiș + suf. -ar.

8. [DLRLC] MĂRUNȚIȘA, mărunțișez, vb. I. Tranz. (Rar) A sfărîma, a fărîma; a mărunți.

9. [DLRM] MĂRUNȚIȘA, mărunțișez, vb. I. Tranz. (Rar) A mărunți. – Din mărunțiș.

10. [Șăineanu, ed. VI] mărunțișar m. cel ce vinde mărunțișuri.

11. [Scriban] mărunțișár m. Negustor de mărunțișurĭ, marfagiŭ, coropcar. Rar. Negustor care vinde în detaliŭ.

12. [DOOM 3] mărunțișar (înv.) s. m., pl. mărunțișari

13. [DOOM 2] mărunțișar (înv.) s. m., pl. mărunțișari

14. [DGS] mărunțișa vb. I. tr. (reg.; compl. indică mai ales alimente) v. Mărunți.

15. [DGS] mărunțișar s.m. (înv.) <înv.> bocceagiu, coropcar, marchitan, marfagiu, mărunțușar, tolbaș, trămătar. Mărunțișarul era un negustor de mărunțișuri.

16. [DLR] MĂRUNȚIȘÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a mărunțiș a. Grebla. . . e foarte necesară. . . la mărunțișarea. . . pămîntului. ap. TDRG. - V. mărunțișa.

17. [DLR] MĂRUNȚIȘA vb. I. T r a n z. (Rar) A mărunți. Cf. TDRG. - Prez. ind.: mărunțișez. – V. mărunțiș.

18. [DLR] MĂRUNȚIȘAR s. m. (Ieșit din uz) Vînzător de mărunțișuri (III 1). V. c o r o p c a r, boc c e a g i u. Om împovărat de o familie numeroasă, o spuză de copii neprocopsiți, susținîndu-i cu o muncă neobosită de mărunțișar ambulant. CARAGIALE, O. IV, 426, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU, TDRG, CADE, SCRIBAN, D. - Pl.: mărunțișari. – Mărunțiș + suf. -ar.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] mărlăuz s [At: COMAN, GL. / V: marlauz / Pl: nct / E: […]
1. [Scriban] mărmezíŭ, V. marmaziŭ. 2. [MDA2] marmagiu, ~ie a vz marmanziu 3. [MDA2] marmangiu, […]
1. [DEX '09] MĂRMURAR, mărmurari, s. m. Meșter care lucrează marmura. – Marmură + suf. […]
1. [DLRLC] MĂRMURIU, -IE adj. v. marmoreu.[1] 2. [Șăineanu, ed. VI] mărmuriu a. cu vine […]
1. [MDA2] mărmuros, ~oasă a [At: POLIZU / Pl: ~oși, ~oase / E: marmură1 + […]
1. [MDA2] mărnicos, ~oasă a [At: L. ROM. 1959, nr. 2, 53 / Pl: ~oși, […]
1. [DEX '09] MORMĂI, mormăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte […]
1. [DEX '09] MĂROI, -OAIE, măroi, -oaie, adj. (Reg.) Augmentativ al lui mare1. – Mare […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro