1. [MDA2] mărtăci vt [At: ȘIO II, 406 / Pzi: ~cesc / E: mărtac] (Reg) 1 A pune martaci (7) la un bordei. 2 A propti cu martaci (8).
2. [DAR] mărtăci, mărtăcesc, vb. IV (reg., înv.) a pune martaci (stâlpi) la bordei, a propti cu martaci.
3. [DLR] MĂRTĂCÍ vb. IV. Tranz. A pune martaci la un bordei, a propti cu martaci. Cf. ȘIO II1, 406. Am o casă dezvâlită, Întîi o mărtăcesc La urmă o-nvelesc (Opinca). MAT. FOLK. 536. C-un pai de șovar învălii o casă ș-un coșar. Întîi îl învelii Ș-apoi îl mărtăcii (Piciorul în cizmă). PĂSCULESCU, L. P. 94, cf. PASCU, C. 177. - Prez. ind.: mărtăcesc. – V. mărtac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL