1. [DEX '09] MĂRGĂRITĂRAȘ, mărgăritărașe, s. n. (Rar) Mărgăritărel (1). – Mărgăritar + suf. -aș.
2. [MDA2] mărgărităraș sn [At: CONACHI, P. 192 / Pl: ~e / E: mărgăritar + -aș] 1-4 (Rar; șhp) Mărgăritar (1, 8) (mic) Si: mărgăritărel (1-4).
3. [DEX '98] MĂRGĂRITĂRAȘ, mărgăritărașe, s. n. Mărgăritărel (1). – Mărgăritar + suf. -aș.
4. [DLRLC] MĂRGĂRITĂRAȘ, mărgăritărașe, s. n. Diminutiv al lui mărgăritar (1). Veriguța... cu trei mărgăritărașe. CONACHI, P. 192.
5. [DOOM 3] mărgărităraș (perlă) (rar) s. n., pl. mărgăritărașe
6. [DOOM 2] mărgărităraș (rar) s. n., pl. mărgăritărașe
7. [DGS] mărgărităraș s.n. mărgăritărel, <pop.> mărgărele.
8. [DLR] MĂRGĂRITĂRÁȘ s: n. (Rar) Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă r g ă r i t a r (I 1). Veriguța ce mi-ai dat-o cu trei mărgăritărașe, Însemnează: duhul, nurii și o vorbă drăgălașă. CONACHI, P. 192. - Pl.: mărgăritărașe. – Mărgăritar + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL