1. [DLRLC] MĂRGĂREA, mărgărele, s. f. (În limbaj poetic) Obiect, lucru care seamănă cu mărgăritarul (1), ca formă sau ca strălucire. Și-apoi, frate, mai avea Pe guriță-o floricea Și-n guriță mărgărele. ALECSANDRI, P. I 92.
2. [DEX '09] MĂRGĂRELE s. f. pl. (Rar) Mărgăritărele, perle mici. – Cf. mărgăritărel.
3. [DEX '09] MĂRGĂRI, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv).
4. [MDA2] mărgărele sfp [At: ALECSANDRI, P. I, 92 / E: cf mărgăritărel, mărgăluță, mărgălușă] (Bot; pop) Lăcrămioare (Convallaria majalis).
5. [MDA2] mărgări vi [At: TEODORESCU, P. P. 80 / Pzi: ~resc / E: drr mărgărit] (Pop; d. copaci, de obicei în colinde) A se împodobi cu flori ca de mărgăritar (8).
6. [DEX '98] MĂRGĂRELE s. f. pl. Mărgăritărele, perle mici. – Cf. mărgăritărel.
7. [DLRLC] MĂRGĂRI, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Popular, în urări) A prospera, a înflori. Vrei să te sorcovăiesc? Să înflorești, să mărgărești! DELAVRANCEA, S. 187. Să-nfloriți, Să mărgăriți, Ca un măr, Ca un păr. TEODORESCU, P. P. 159.
8. [DMLR] mărgărea s. f. (pl. mărgărele)
9. [DOOM 3] mărgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgăresc, 3 pl. mărgărește, imperf. 1 mărgăream; conj. prez. 1 sg. să mărgăresc, 3 să mărgărească
10. [DOOM 2] mărgărele (rar) s. f. pl., art. mărgărelele
11. [DOOM 2] mărgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgăresc, imperf. 3 sg. mărgărea; conj. prez. 3 să mărgărească
12. [DGS] mărgărele s.f. pl. (pop.) v. Mărgărităraș. Mărgăritărel.
13. [DGS] mărgări vb. IV. intr. (pop.) 1 (bot.; despre copaci) v. înflori. 2 fig. (despre comunități umane, societăți economice, arte, științe etc.) v. Înflori. Mișca. Propăși. Prospera.
14. [DLR] MĂRGĂRI vb. IV. Intranz. (Popular, despre copaci, de obicei în colinde) A se împodobi cu flori ca de mărgăritar (II 1). Doi meri împletiți, De varâ-nfloriți. . . Cu flori mărgăriți, Cu flori de arginți. TEODORESCU,. P. P. 80. ◊ F i g. Să înflorești, să mărgărești!. . . Ca un măr, ca un păr! DELAVRANCEA, S. 187, cf. TEOSDORESCU, P. P. 159. Să-nfloriți, Să mărgăriți, Peste vară, Primăvară. ap. ODOBESCU, S. III, 232, cf. PĂSCULESCU, L. P. 34, 40. Eu de mulțumită lor, înfloream Și mărgăream, Sus în slavă mâ-nălțam. PAMFILE, CR. 105, cf. 106. - Prez. ind.: mărgăresc. – Derivat regresiv de la mărgărit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL