1. [DEX '09] MĂMĂRUȚĂ, mămăruțe, s. f. (Entom.; reg.) Buburuză. – Et. nec.
2. [MDA2] mămăruță sf [At: LB / V: mămar~, ~riuță, mămăruț sm, ~uză, mumur~, mumuruză / Pl: ~țe / E: nct cf măriuță] (Ent; reg) Buburuză (Coccinella septempunctata).
3. [DLRLC] MĂMĂRUȚĂ, mămăruțe, s. f. (Transilv.) Buburuză.
4. [Șăineanu, ed. VI] mămăruță f. 1. alt nume popular dat coccinelei; 2. Tr. (Bihor) paparudă. [Termen de aceeaș origină cu mămâie].
5. [Scriban] mămărúță f., pl. e (var. din buburuză, ca și cucuruz, sîrb. kukuruz și mururuz). Trans. (Bihor). Buburuză. Paparudă.
6. [MDA2] mămaruță sf vz mămăruță
7. [MDA2] mămăriuță sf vz mămăruță
8. [MDA2] mămăruț sm vz mămăruță
9. [MDA2] mămăruză sf vz mămăruță
10. [MDA2] mumuruță sf vz mămăruță
11. [DOOM 3] mămăruță (reg.) s. f., g.-d. art. mămăruței; pl. mămăruțe
12. [DOOM 2] mămăruță (reg.) s. f., g.-d. art. mămăruței; pl. mămăruțe
13. [DER] mămăruță (mămăruțe), s. f. – Buburuză (Coccinella semtempunctata). – Var. măriuță. Creație spontană, cf. celălalt nume al său, buburuză (Scriban), și sb. mumuruz „porumb”. Der. din lat. eruca „omidă” (Pușcariu, Jb., XI, 47; REW 2907) nu pare posibilă. Legătura cu Mariuța, dim. de la Maria (Tiktin; Candrea; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 186) se dă numai ca încrucișare la var. – Cf. mamorniță, morniță.
14. [DGS] mămăruță s.f. (entom.; reg.) v. Boul-Domnului (v. bou). Boul-lui-Dumnezeu (v. bou). Buburuză. Vaca-Domnului (v. vacă) (Coccinella septempunctata).
15. [DAR] mămăruță, mămăruțe, s.f. (pop.) 1. buburuză, gărgăriță, măriuță. 2. paparudă.
16. [DLR] MĂMĂRUȚĂ s. f. (Entom. ; regional) Buburuză (Coccinella septempunctata). Cf. LB. Din care cauză insă se va fi numind boul-popei, boul-lui-Dumnezeu, vaca-lui-Dumnezeu, cucușor, mămăruță și mumuruță, pină acuma nu mi-a fost cu putință a afla. MARIAN, INS. 109, cf. PAMFILE, VĂZD. 134, H XVII 334. Mămăruță, guță! Dă, doamne, ploiță, Ploiță curată, Făr-un fir dă piatră. ALEXICI, L. P. 200, cf. ALR I 1 889/136, 148, 164, 295, 578, 988. Mămăruză, mămăruză, încâtrău îi zbura, acolo m-oi mărita. ALR II 4 366/228, cf. 4 366/157, 172, 235, 574. - Pl.: mămăruțe. – Și: mămărúț (ALR I 1 889/194) s. m. ; mămăruză, mămăriúță (PĂCALĂ, M. R. 218), mămarúță (ALR I 1 889/231, ALR II 4 366/130, 172), mumurútă, mumurúză (ALR I 1889/227) s. f. – Etimologia necunoscută. Cf. m ă r i u ț ă.
17. [DLR] MĂMARÚȚĂ s. f. v. mămăruță.
18. [DLR] MĂMÁRUZĂ s. f. v. mămăruță.
19. [DLR] MĂMĂRIUȚĂ s. f. v. mămăruță.
20. [DLR] MĂMĂRUȚ s. m. v. mămăruță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL