1. [DEX '09] MĂMUȘOARĂ, mămușoare, s. f. (Pop.) Mămică. – Mamă + suf. -ușoară.
2. [MDA2] mămușoară sf [At: ISPIRESCU, L. 396 / Pl: ~re / E: mamă + -ușoară] 1-2 (Pop; șhp) Mămică (1-2).
3. [DLRLC] MĂMUȘOARĂ s. f. Mămucă. Aide, mămușoară, haide, îi zise fata. VISSARION, B. 170. D-acas cînd am plecat, Mămușoara mi-am lăsat. TEODORESCU, P. P. 676.
4. [DOOM 3] !mămușoară (pop.) s. f., g.-d. art. mămușoarei
5. [DOOM 2] mămușoară (pop.) s. f., g.-d. art. mămușoarei; pl. mămușoare
6. [DGS] mămușoară s.f. (pop.) v. Măicuță. Mămică.
7. [DLR] MĂMUȘOARĂ s. f. (Popular) Diminutiv (hipocoristic) al lui m a m ă. 1. Mămică. D-acas cînd am plecat, Mămușoara Mi-am lăsat Nemîncatâ, Nebăută, De nevoie Doar știută. TEODORESCU, P. P. 678. 2. Cf. m a m ă (I 4). Lasă, mămușoară, nu te supăra. ISPIRESCU, L. 396. Aide, mămușoară, haide, îi zise fata cealaltă. Vrăjește-mi cum știi de dor, pînă cînd nu pic să mor. VISSARION, B. 170. – Pl.: mămușoare. – Mamă + suf. -ușoară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL