1. [MDA2] mălăieța [At: LB / V: (reg) ~ița / Pzi: ~țez / E: mălăieț] 1 vr (Pop; d. fructe sau legume) A deveni mălăieț (1). 2 vt (Reg; îf mălăița) A sfărâma.
2. [MDA2] mălăița v vz mălăieța
3. [DGS] mălăieța vb. I. refl. (pop.; despre fructe) v. Făinoșa.
4. [DRAM 2021] mălăiețá, mălăiețez, v.t.r. 1. A se înmuia. 2. (ref. la fructe, legume) A zdrobi miezul prin presare. 3. (fig.) A bate pe cineva. – Din mălăieț (MDA).
5. [DRAM 2015] mălăieța, vb. tranz., refl. – 1. (ref. la fructe, legume) A zdrobi miezul prin presare. 2. (fig.) A bate pe cineva (Maram. din dreapta Tisei). – Din mălăieț (< mălai + suf. -eț ) (MDA).
6. [DLR] MĂLĂIEȚA vb. I. 1. R e f l. (Popular, despre unele fructe sau legume) A deveni mălăieț (1). Cf. LB, GHEȚIE, R. M., BARCIANU. Lasă perele să se mălăiețeze. Com. MARIAN. 2. T r a n z. (Regional ; în forma mălăița) A sfărîma. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. – Prez. ind.: mălăiețez. – Și: (regional) mălăițá vb. I. – V. mălăieț.
7. [DLR] MĂLĂIȚA vb. I v. mălăieța.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL