1. [MDA2] măldărel sn [At: MAT. FOLK. 452 / Pl: ~e / E: maldăr1 + -el] 1-2 (Reg; șhp) Maldăr1 (1) (mic) Si: (reg) măldăruș (1-2).
2. [DLRLC] MĂLDĂREL, măldărele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui maldăr; grămăjoară. Ia coasa și gresia Și-mi cosește cînepa, Fă-o apoi măldărele. PAMFILE, A. R. 171.
3. [DLRM] MĂLDĂREL, măldărele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui maldăr.
4. [DLR] MĂLDĂRÉL s. n. (Regional) Diminutiv al lui m a l d ă r1 (1); (regional) măldăruș. Fâ-mă, Doamne, ce m-oi face, Fă-m-un măldărel de tei. MAT. FOLK. 452. Ia coasa și gresia Și-mi cosește cînepa, Fă-o apoi măldărele. PAMFILE, A. R. 171. Fă-mă, Doamne, tot ce vrei: Fă-mâ măldărel de tei Și m-aruncâ-ntre femei. CIAUȘANU, V. 62. - Pl.: măldărele. – Maldăr1 + suf. -el.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL