1. [DEX '09] MĂIUG, măiuge, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui mai2. ♦ Unealtă de lemn cu care se bate inul sau cânepa; măiuț. – Mai2 + suf. -iug.
2. [MDA2] măiug sn [At: LB / V: (reg) ~iuc (Pl: ~uci), maiec, maieg, mai~, măiugă (Pl: ~ugi) sf, mâiog / Pl: ~uge, ~uri, (rar) ~iugi / E: mai2 + -ug cf srb maljuga] 1-12 (Reg; șhp) Măieț (1-12). 13 (Mun) Unealtă cu care se bate racul la joagăr. 14 (Trs) Unealtă de lemn cu care se bate inul. 15 (Reg) Tindeche la războiul de țesut. 16 (Reg) Fiecare dintre picioarele de sanie care intră cu un capăt în talpă, iar cu celălalt în oplean. 17 (Înv; csnp) Par.
3. [MDA2] măiug s [At: VÎRCOL, V. 95 / Pl: ? / E: srb maljuga „orcic, mai2”] (Olt) Căpățână în care stă cârligul de-ntors la ciutură.
4. [DEX '98] MĂIUG, măiuge, s. n. Diminutiv al lui mai2. ♦ Unealtă de lemn cu care se bate inul sau cânepa; măiuț. – Mai2 + suf. -iug.
5. [DLRLC] MĂIUG, măiuge, s. n. 1. Ciocan de lemn cu care se bate cînepa de toamnă, uscată, pentru ca să se frîngă. 2. (Neobișnuit) Buzdugan. Măiug de aur și de pietre scumpe. ODOBESCU, S.III 634.
6. [Șăineanu, ed. VI] măiug n. întinzător (la răsboiul de țesut). [Serb. MALĬUGA].
7. [MDA2] maiec sn vz măiug
8. [MDA2] maieg sn vz măiug
9. [MDA2] maiug sn vz măiug
10. [MDA2] măiuc sn vz măiug
11. [MDA2] măiugă2 sf vz măiug
12. [MDA2] mâiog sn vz măiug
13. [DOOM 3] măiug (pop.) s. n., pl. măiuge
14. [DOOM 2] măiug (pop.) s. n., pl. măiuge
15. [DGS] măiug s.n. 1 măiuț. 2 (tehn.; la războiul de țesut; reg.) v. Tindeche.
16. [DGS] măiugă s.f. (reg.) v. Momâie. Sperietoare (v. sperietor).
17. [DLR] MAIÉC s. n. v. măiug.
18. [DLR] MAIÉG s. n. v. măiug.
19. [DLR] MAIÚG s. n. v. măiug.
20. [DLR] MĂIUC s. n. v. măiug.
21. [DLR] MĂlUG s. n. Diminutiv al lui m a i2. Cf. LB, POLIZU, CIHAC, I, 154, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. I. 1. (Regional) Cf. m a i2 (I). Cf. VICIU GL., PAȘCA, GL., ALR I 723/148, 150, 215, 249, ALR II 6 670/514, 784, 791. 2. (Regional) Cf. m a i2 (II 3). 1 măiugă de her de pisat sare, de cinci litre de her (a. 1 760). IORGA, S. D. XIV, 309, cf. REV. CRIT. III, 159, H XVI 11, ALR II 3 979/105, A I 35. 3. (Regional) Cf. m a i2 (II 4). Cf. ALR SN I h 233. II. 1. (Prin Munt.) „Unealtă cu care se bate racul la joagăr”. ALR II 6 454/784, 836. 2. (Prin Transilv.) Unealtă de lemn cu care se bate inul. Cf. LB. 3. (Regional) Tindeche (la războiul de țesut). Cf. ȘĂINEANU, D. U., PAMFILE, I. C. 274, H IV 157, ȘEZ. VIII, 148, ALRM SN I h 306.4. (Regional) Fiecare dintre picioarele de sanie care intră cu un capăt în talpă, iar cu celălalt în oplean (Cămărașu-Turda). VICIU, GL. 5. (Învechit, cu sens neprecizat, probabil) Par, pivot. Este-un cort mare rotat... Cu țerușii de argint, Cum n-a fost nici că mai sînt, Cu măiugi de acioi, Cum nu se află pe la noi. POP., ap. GCR II, 300. Un cort mare rotat, creștetul nerămzat Cu maiugul de argint Ce n-am văzut de cînd sînt. POP., ap. ODOBESCU, S. II, 427. – Pl.: măiuge (POLIZU, ȘĂINEANU, D. U., ALR 3 979/105, 6670/791, ALR SN I h 233) și măiuguri (ALR I 723/148, 150), (rar, m.) măiugi. – Și: (regional) măiúc (ȘEZ. VIII, 148, ALR II 6454/784,6670/784; pl. măiuci) maiúg, maiég (LM), maiéc (LM), mîióg (COSTINESCU) s. n. ; (5) măiúgă (pl. măiugi ALR I 723/215) s. f. – Mai2 + suf. -ug. Cf. scr. m a l j u g a.
22. [DLR] MĂlUGĂ2 s. f. v. măiug.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL