1. [MDA2] măietură1 sf vz mâietură
2. [MDA2] mâietură sf [At: T. PAPAHAGI, C. A. 69 / V: măi~ / Pl: ~ri / E: mânea + -(ă)tură] (Trs) Acareturi.
3. [DRAM 2021] măietúră, măieturi, s.f. (reg.) Făcătură, farmec, vrajă; boboană: „Fugi, potcă, cu lucru rău, / Fugi, potcă, cu măietură, / Fugi, potcă, cu făcătură” (Papahagi, 1925: 285). – Cf. mânătură (MDA).
4. [DRAM 2015] măietură, măieturi, s.f. – (reg.; mag.) Făcătură, farmec, vrajă; boboană: „Fugi, potcă, cu lucru rău, / Fugi, potcă, cu măietură, / Fugi, potcă, cu făcătură” (Papahagi, 1925: 285). – Cf. mânătură (< mână + suf. -ătură) (MDA); probabil din măiastră „vrăjitoare”, contaminat cu făcătură „vrajă”.
5. [DRAM] măietură, -i, s.f. – (mag.) Făcătură, farmec, vrajă: „Fugi, potcă, cu lucru rău, / Fugi, potcă, cu măietură, / Fugi, potcă, cu făcătură” (Papahagi 1925: 285). – Probabil din măiastră „vrăjitoare”, contaminat cu făcătură „vrajă”.
6. [DLR] MĂIETURĂ1 s. f. v. mîietură.
7. [DLR] MÎIETURĂ s. f. (Prin Transilv.) Acareturi. Cf. T. PAPAHAGI, C. A. 69, CHEST. II 390/393, 391/393. - Pl. : mîieturi. – Și: măietúră s. f. T. PAPAHAGI, C. A. 69, CHEST. II 390/393, 391/393. – Mînea + suf. -(ă)tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL