1. [DEX '09] MĂIESTREȚ, -EAȚĂ, măiestreți, -e, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care face un lucru cu măiestrie (1); talentat. 2. (Despre lucruri) Care este făcut cu măiestrie (1). – Măiestru + suf. -eț.
2. [MDA2] măiestreț, ~eață a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 165v/4 / Pl: ~i, ~e / E: măiestru + ~eț] (Înv) 1 Viclean. 2 (D. oameni) Care lucrează cu măiestrie Si: iscusit, măiestru (1), talentat. 3 (D. lucruri) Care este făcut cu măiestrie (6) Si: măiestru (4).
3. [DEX '98] MĂIESTREȚ, -EAȚĂ, măiestreți, -e, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care face un lucru cu măiestrie (1); talentat. 2. (Despre lucruri) Care este făcut cu măiestrie (1). [Pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -eț.
4. [DLRLC] MĂIESTREȚ, -EAȚĂ, măiestreți, -e, adj. (Învechit, rar) 1. Care face un lucru cu măiestrie, plin de măiestrie talentat. Poeții măiestreți ai școalei alexandrine. ODOBESCU, S. I 204. 2. Care este făcut cu măiestrie. Ochiul trebuia să fie deprins spre a descifra acel tainic și măiestreț dedal. FILIMON, C. 179.
5. [Scriban] măĭestréț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. măĭestru). Dos. Măĭestrec. Flm. Artistic.
6. [DOOM 3] măiestreț (înv.) adj. m., pl. măiestreți; f. măiestreață, pl. măiestrețe
7. [DOOM 2] măiestreț (înv.) adj. m., pl. măiestreți; f. măiestreață, pl. măiestrețe
8. [DGS] măiestreț, -eață adj. (înv.; despre oameni) v. Dotat. Înzestrat. Talentat.
9. [DLRLV] MĂIESTREȚ adj. (Mold.) Viclean. Iaste mincinos, amăgeu si măiestreț. DOSOFTEI, VS. Etimologie: măiestru + suf. -eț. Vezi și măiestri, măiestrie. Cf. alnic, amăgelnic, amăgeu, balamut, celarnic, celuitor, hamiș, hîtru (2), înceluitor, marghiol, opăcitor, șugubăț (2), șuvealnic, telpiz.
10. [DLR] MĂIESTRÉȚ, -EÁȚĂ adj. (Învechit) 1. Viclean. Iaste mincinos, amăgeau și măestreț. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 165v/4. 2. (Despre oameni) Care lucrează cu măiestrie (4); iscusit, talentat, măiestru (1). Cf. BARCIANU, V. A ajuns. . . a fi cîntată de poeții mâiestreti ai școalei alexandrine. ODOBESCU, S. I, 204, cf. 188. 3. (Despre lucruri) Care este făcut cu măiestrie (4); măiestru (2). Ochiul trebuia să fie deprins spre a descifra acel tainic și măiestreț dedal. FILIMON, O. I, 200. – Pl.: măiestreți, -e. – Măiestru + suf. -eț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL