1. [DEX '09] MĂGĂRIE, măgării, s. f. Comportare, atitudine, faptă sau vorbă obraznică, impertinentă; obrăznicie. – Măgar + suf. -ie.
2. [MDA2] măgărie sf [At: ȘINCAI, HR. III, 178/17 / Pl: ~ii / E: măgar + -ie] 1-3 (Comportare) (faptă sau) vorbă impertinentă, necuviincioasă.
3. [DLRLC] MĂGĂRIE, măgării, s. f. Faptă sau vorbă prostească; neghiobie, nerozie, obrăznicie, impertinență.
4. [Șăineanu, ed. VI] măgărie f. fig. vorbă sau faptă prostească.
5. [Scriban] măgăríe f. (și bg. [d. rom.] magariĭa). Purtare de măgar.
6. [DOOM 3] măgărie s. f., art. măgăria, g.-d. art. măgăriei; pl. măgării, art. măgăriile (desp. -ri-i-)
7. [DOOM 2] măgărie s. f., art. măgăria, g.-d. art. măgăriei; pl. măgării, art. măgăriile
8. [Argou] măgărie, măgării s. f. comportament / atitudine / faptă sau vorbă obraznic(ă); impertinență; obrăznicie
9. [DGS] măgărie s.f. aplomb, aroganță, impertinență, insolență, ireverență, îndrăzneală, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, prezumție, semeție, sfruntare, trufie, tupeu, <livr.> morgă2, superbie, <rar> asinitate, țănțoșie, <pop. și fam.> țâfnă, <înv. și reg.> măroșie, <înv.> dârzie, nestidință, obrăznicire, sfrunterie, <fig.; fam.> porcire, <arg.> cărbune. Îi răspunde cu măgărie.
10. [DLR] MĂGĂRÍE s. f. Comportare, atitudine, faptă, vorbă impertinentă, obraznică, necuviincioasă. Eugenie, neputînd suferi măgăria aceluia, l-au lovit cu toiagul său preste deget. ȘINCAI, HR. III, 178/17, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, TDRG, ALEXI, W. Nu putea să-i facă asemenea măgărie decît îndemnat de Herdelea. REBREANU, I. 207. - Pl.: măgării. – Măgar + suf. -ie. Cf. bg. магария.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL