1. [DEX '09] MĂGURICĂ, măgurele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui măgură. – Măgură + suf. -ică.
2. [MDA2] măgurică sf [At: DEX / Pl: ~ici / E: măgură + -ică] 1-18 (Reg; șhp) Măgură (1-9) (mică) Si: (reg) măguliță (1-18), măgurele (1-18), măgurică (1-18), măgurice (1-18).
3. [DEX '98] MĂGURICĂ, măgurele, s. f. Diminutiv al lui măgură. – Măgură + suf. -ică.
4. [DLRLC] MĂGURICĂ, măgurele, s. f. Diminutiv al lui măgură. (Fig.) Ciucurele, măgurele Merg pe drum inșirățele; Ciucur, măgur Șede-n drum, Trage din liulea la scrum. SBIERA, P. 322.
5. [DOOM 3] măgurică (reg.) s. f., g.-d. art. măgurelei; pl. măgurele
6. [DOOM 2] !măgurică (reg.) s. f., g.-d. art. măgurelei; pl. măgurele, art. măgurelele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL