1. [DEX '09] MĂGULITURĂ, măgulituri, s. f. (Rar) Lingușeală; amăgire, înșelăciune. – Măguli + suf. -tură.
2. [MDA2] măgulitură sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 168v/13 / Pl: ~ri / E: măguli + -tură] Lingușeală.
3. [DEX '98] MĂGULITURĂ, măgulituri, s. f. Lingușeală; amăgire, înșelăciune. – Măguli + suf. -tură.
4. [DOOM 3] măgulitură (rar) s. f., g.-d. art. măguliturii; pl. măgulituri
5. [DOOM 2] măgulitură (rar) s. f., g.-d. art. măguliturii; pl. măgulituri
6. [DGS] măgulitură s.f. (înv.) v. Adulare. Adulație. Flatare. Lingușeală. Lingușire. Măguleală. Măgulire.
7. [DLR] MĂGULITURĂ s. f. Lingușeală; amăgire, înșelăciune. Cf. m ă g u l i (2, 3). Ispiti multe ori. . . cu măgulituri și cu lingăriciuni și nu putu să o mute din gîndul ei. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 168v/13. Cu glas subțire și jelnic, la picioarili Arsachii, și cu fealuri de măgulituri silindu-o înspre a arăta patima. AETHIOPICA, 19v/13. Cu măgulituri îl vor trage spre dînșii. VARLAAM-IOASAF, 117r/20. [Silit] prin îndemnări, măgulituri sau alte chipuri. PRAVILA (1814), 128/19. Încep voroave cu Pașa, Farmachi îl lăuda, Măgulituri și paiele încît se putea îi da. BELDIMAN, E. 90/2, cf. id. N. P. II, 97/6. - Pl.: măgulituri. – Măguli + suf. -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL