1. [DEX '09] MĂCĂI, pers. 3 măcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac, a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi.
2. [DEX '09] MĂCĂNI, pers. 3 măcăne, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A măcăi. – Mac1 + suf. -ăni.
3. [MDA2] macai v vz măcăi
4. [MDA2] macăi v vz măcăi
5. [MDA2] măcai v vz măcăi
6. [MDA2] măcăcăi v vz măcăi
7. [MDA2] măcăi vi [At: COSTINESCU / V: (pop) macai, (reg) mac~, ~cai, măcăcăi, mâcai, mâc~, mâcâi / Pzi: 3 măcăie, ~ește / E: mac1 + -ăi] 1 (D. rațe, imp d. gâște) A scoate strigătul caracteristic speciei. Si: (reg) a măcăli, a măcăni (1). 2 (Fig; d. armele de foc) A produce un zgomot scurt și sacadat Si: a pocni. 3 (Fig; prt; d. oameni) A trăncăni. 4 (Reg; d. broaște) A orăcăi.
8. [MDA2] măcăni vit [At: MACEDONSKI, O. III, 60 / V: mărc~ / Pzi: 3 ~nește, măcăne / E: mac1 + -ăni] 1 (D. rațe, imp. d. gâște) A măcăi (1). 2 (Pfm; îe) Las-o jos că ~ne Se spune cuiva care încearcă să inducă în eroare în mod inabil.
9. [MDA2] mărcăni v vz măcăni
10. [MDA2] mâcai v vz măcăi
11. [MDA2] mâcăi v vz măcăi
12. [MDA2] mâcâi2 v vz măcăi
13. [DLRLC] MĂCĂI, pers. 3 măcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic «mac-mac». Rațele închise în coștirețe se trezeau măcăind. CAMILAR, N. II 32. Un cîrd de rațe s-a năpustit măcăind zgomotos. SAHIA, N. 55. – Variantă: măcăni (MACEDONSKI, O. III 110) vb. IV.
14. [DLRLC] MĂCĂNI vb. IV v. măcăi.
15. [Șăineanu, ed. VI] măcăì v. 1. a striga, vorbind de rațe; 2. fam. a trâncăni din gură. [Onomatopee: mac! mac!].
16. [Scriban] măcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. mac-mac). Strig ca rața. – Și hăcăĭesc în nord; în vest măcăn, a -í: rața măcăne (Ĭov. 207).
17. [DOOM 3] măcăi (a ~) vb., ind. prez. 3 măcăie, imperf. 3 pl. măcăiau; conj. prez. 3 să măcăie
18. [DOOM 3] măcăni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. măcăne, imperf. 3 pl. măcăneau; conj. prez. 3 să măcăne
19. [DOOM 2] măcăi (a ~) vb., ind. prez. 3 măcăie, imperf. 3 sg. măcăia; conj. prez. 3 să măcăie
20. [DOOM 2] !măcăni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. măcăne, imperf. 3 sg. măcănea; conj. prez. 3 să măcăne
21. [IVO-III] măcăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.
22. [Argou] las-o jos că măcăne! expr. 1. termină cu prostiile! 2. încetează!, termină!
23. [Argou] măcăni, măcănesc v. i. a informa, a denunța, a trăda.
24. [DGS] măcăcăi vb. IV. intr. (reg.; despre rațe) v. Măcăi. Măcăli. Măcăni.
25. [DGS] măcăi vb. IV. intr. I 1 (despre rațe) a măcăli, a măcăni, <reg.> a hăcăi, a măcăcăi, a mărțăi, a ocăi, a răcăli1. 2 (reg.; despre broaște) v. Miorcăi. Ocăcăi. Orăcăi. II fig. (peior.; despre oameni) v. Bârfi. Clămpăni. Clănțăni. Flecări. Forfeca. Îndruga. Măcina. Melița. Pălăvrăgi. Râșni. Sporovăi. Toca. Trăncăni.
26. [DGS] măcăni vb. IV. 1 intr. (despre rațe) a măcăi, a măcăli, <reg.> a hăcăi, a măcăcăi, a mărțăi, a ocăi, a răcăli1. 2 tr. fig. (înv.; compl. indică oameni, stări de fapte etc.) v. Denunța. Pârî. Raporta. Reclama. Spune.
27. [DLR] MACAI vb. IV v. măcăi.
28. [DLR] MACĂI vb. IV v. măcăi.
29. [DLR] MĂCAÍ vb. IV v. măcăi.
30. [DLR] MĂCĂCĂI vb. IV v. măcăi.
31. [DLR] MĂCĂÍ vb. IV. I n t r a n z. 1. (Despre rațe, impropriu despre gîște) A scoate strigătul caracteristic speciei, a face mac-mac; (regional) a măcăli, a măcăni. Se pomeni cu cîțiva boboci de rață măcăind după dînsul. ISPIRESCU, L. 325. În fundul ogrăzii, o rață leșească fuge-naintea noastră, măcăind speriată. VLAHUȚĂ, O. A. 382. Rațe cu capete de smarald măcăiesc. ANGHEL-IOSIF, C. L. 172. Un cîrd de rațe s-a năpustit măcăind zgomotos. SAHIA, N. 55. În trestii, măcăiau și băteau din aripi rațele. SADOVEANU, O. I, 410. Rațele, închise în coștirețe, se trezeau măcăind. CAMILAR, N. II, 32. Cîrduri de gîște și rațe măcăiau la ușile cuhniilor. V. ROM. aprilie 1 954, 99. Toată noaptea măcăiește și cînd sboară, șuierește. ȘEZ. VII, 122. ♦ Fig. (Despre armele de foc) A produce un zgomot scurt și sacadat; a pocni. Tocmai noaptea tîrziu, pe front, în dosul mitralierelor care măcăiau înfricoșător. . . își mai veni în fire. REBREANU, NUV. 307. ♦ F i g. (Peiorativ, despre oameni) A trăncăni. V. c l ă m p ă n i. Cf. COSTINESCU, DDRF, ȘĂINEANU, D. U. 2. (Regional, despre broaște) A orăcăi. ALR SN III h 730. – Prez. ind. pers. 3: măcăie și măcăiește. – Și: (popular) macai (H III 4, 101, 140, 325, VI 74, VII 133, VIII 98, X 208, 465, XI 75, XIII 174, XIV 436, 464, 488, XV 425, 490), (regional) măcaí (ib. X 423, 478), mîcăi (ib. III 245, X 85, XIV 4, 237, XVIII 140), mîcîí (ib. I 170, III 195), mîcaí (ib. VI 215, XVIII 304), macăí (ib. II 80, 117, 167, 207, ALR SN II h 381), (prin reduplicare) măcăcăi (ALEXI, W., H IV 429, ALR SN II h 381) vb. – Mac1 + suf. -ăi.
32. [DLR] MĂCĂNÍ vb. IV. I n t r a n z. (Regional, despre Lațe, impropriu despre gîște) A măcăi. Gîște. . . rațe și rățoi. . . săreau și măcăneau de nerăbdare. MACEDONSKI, O. iii, 60, cf. 110, H IV 54, IX 283, 406, 510, X 423, XII 29, XIV 86. Nu mărcăni ca rața Nu guieța ca porcu. L. COSTIN, GR. BĂN. 134, cf. ALR II 5 738/762, 812, 836, 848, 872, 876, 886, 928. – Prez. ind. pers. 3: măcănește. – Și: mărcăni vb. IV. – Mac1 + suf. -ăni.
33. [DLR] MĂRCĂNÍ vb. IV v. măcăni. - Pl.: mărcători. – Marca + suf. -toare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL