1. [Scriban] măcĭúrlă, V. mocirlă.
2. [MDA2] mociorlă sf vz mocirlă
3. [Scriban] mocírlă f., pl. e (pol. moczydlo, rut. močilo, topilă [ca povirlă-povidlă]; ceh. močištĕ, cîmpie umedă [rom. Moștiștea, lac și vale în Ilf.], bg. močurlak, loc mocirlos, d. vsl. moča, baltă, mocirlă, močiti, a uda, moknonti, a se uda; ung. mocsár, macsár, mocirlă. V. mocnesc, moștină). Baltă noroĭoasă, loc plin de noroĭ. Fig. Situațiune josnică, stare decăzută: în ce mocirlă se tăvălește! – Și măcĭurlă (Bas.). V. smîrc.
4. [DGS] mocirlă s.f. 1 (geomorf., hidrol.) băltoacă, lăcoviște, mlaștină, smârc, <pop.> rovină, <înv. și reg.> hățiș, lagună, <reg.> bahnă, bahniță, balhui, bară, băhniș, bălăștioagă, băltac, băltiș, bâlc, bulătău, bulhac, corvoseală, dâlbă, mărghilă, mlacă, mlașniță, molastină, ploștină, rât2, smârdie, stârmină, șaltău, tălbăriță, tău1, <înv.> batac, băltină, bent, paludă, piștelniță. La marginea satului este o mocirlă plină de papură și stuf. 2 mâl, nămol, noroi1, <rar> noroială, <pop.> mâlitură, <înv. și reg.> lut, moceriță, <reg.> cearfă, ciorbă, cotoz, glod, heleșteu, hlei, moceră, mocioarcă, morceală, năglod, nămală, oajdă2, pahnă, tău1, tinală, tină, <latin.> limus. După retragerea apelor, drumurile satului au rămas acoperite de mocirlă. 3 (meteor.; reg.) v. Ceață. Negură. Pâclă. 4 (constr.; reg.) v. Muruială.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL