1. [DEX '09] MĂCINĂTURĂ, măcinături, s. f. 1. Măcinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniș. 2. Pământ ros de ape; mâncătură, surpătură. – Măcinat2 + suf. -ură.
2. [MDA2] măcinătură sf [At: (a. 1852) URICARIUL, III, 249/19 / Pl: ~ri / E: măcinat2 + -ură] 1 (Asr) Măcinare (1). 2 (Ccr) Măciniș (10). 3 (Ccr) Resturi de cereale. 4 Produs al erodării, al surpării unui teren sub acțiunea agenților fizici Si: mâncătură (4), surpătură Vz eroziune.
3. [DEX '98] MĂCINĂTURĂ, măcinături, s. f. (Rar) 1. Măcinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniș. 2. Pământ ros de ape; mâncătură, surpătură. – Măcinat2 + suf. -ură.
4. [DLRLC] MĂCINĂTURĂ, măcinături, s. f. 1. Produs obținut prin măcinare; făină. ♦ Resturi de grăunțe fărîmițate. 2. Pămînt fărîmițat, rezultat al eroziunii și ruperii malurilor unui rîu cînd vin apele mari. Măcinătura malurilor.
5. [Scriban] măcinătúră f., pl. ĭ. Lucru măcinat, curătură, gozurĭ, resturĭ de cereale.
6. [DOOM 3] măcinătură s. f., g.-d. art. măcinăturii; pl. măcinături
7. [DOOM 2] măcinătură s. f., g.-d. art. măcinăturii; pl. măcinături
8. [DGS] măcinătură s.f. 1 (concr.) mâncătură, rosătură. Zidul cetății are multe măcinături. 2 (rar) v. Măcinare. Măcinat1. Măciniș. 3 (concr.; rar) v. Măciniș.
9. [DLR] MĂCINĂTURĂ s. f. 1. (Astăzi rar) Măcinare (1). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. 2. (Concretizat) Ceea ce rezultă din măcinare, m ă c i n i ș (3) ; resturi de cereale. Măcinătură mare pentru îngrășat rîmătorii. ap. TDRG, cf. SCRIBAN, D. 3. Produs al măcinării, al surpării unui teren (sub acțiunea agenților fizici) ; mîncătură, surpătură. V. e r o z i u n e. [Apa] Moldovei s-ar repezi cu măcinătura malurilor înspre tîrg, amenințînd fărîmarea pămîntului (a. 1852). URICARIUL, III, 249/19, cf. COSTINESCU. – Pl.: măcinături. – Măcinat2 + suf. -ură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL