1. [MDA2] măcinic1 sm [At: REV. CRIT. III, 159 / Pl: ~ici / E: măcina] (Reg) Persoană venită la moară pentru măcinat.
2. [D.Religios] Măcinic v. Moise Măcinic.
3. [D.Religios] Moise Măcinic (sec. 18), sfânt mărturisitor, preot în Sibiel din „mărginimea Sibiului”, hirotonit în Buc. de mitropolitul Neofit în 1746. Ridicându-se împotriva unirii cu Roma, a fost întemnițat la Sibiu 17 luni și eliberat cu condiția de a nu mai sluji ca preot. În 1752, a făcut parte, împreună cu Nicolae Oprea din Săliște, din delegația care a prezentat împărătesei Maria Tereza o plângere a credincioșilor ortodocși din sudul Transilvaniei, cerându-se drepturi pentru Bis. ortodoxă, pentru care au fost aruncați în închisoarea de la Kufstein, unde a și murit. A fost canonizat împreună cu preotul Ioan de la Galeș în iunie 1992 și sărbătoriți la 21 octombrie.
4. [DAR] măcinic, măcinici, s.m. (reg.) om venit la moară să macine.
5. [DLR] MĂCINÍC1 s. m. (Regional) Persoană venită la moară pentru măcinat. La moară sînt mulți măcinici. REV. CRIT. III, 159. - Pl.: măcinici. – De la măcina.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL