1. [DEX '09] MĂCELĂREȘTE adv. Ca măcelarii, în felul măcelarilor. – Măcelar + suf. -ește.
2. [MDA2] măcelărește av [At: DLR / E: măcelar + -ește] Ca măcelarii (1).
3. [DEX '98] MĂCELĂREȘTE adv. (Rar) Ca măcelarii, în felul măcelarilor. – Măcelar + suf. -ește.
4. [DLRLC] MĂCELĂREȘTE adv. (Rar) în felul măcelarilor, ca măcelarii.
5. [Scriban] măcelăréște adv. Ca măcelariĭ.
6. [DEX '09] MĂCELĂRI, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide cu sălbăticie și în masă; a masacra, a extermina. ◊ Refl. recipr. Luptătorii se măcelăreau. 2. (Rar) A tăia animale pentru consum. ♦ (Înv. și reg.) A tăia în bucăți; a sfârteca, a ciopârți. – Din măcelar.
7. [MDA2] măcelăra v vz măcelări
8. [MDA2] măcelăresc, ~ească a [At: MAG. IST. IV, 151/24 / Pl: ~ești / E: măcelar + -esc] 1 Care aparține măcelarului (1). 2 Referitor la măcelar (1). 3 (Îs) Ghiveci ~ Ghiveci gătit cu carne.
9. [MDA2] măcelări [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 199r/20 / V: (reg) măcil~, măciul~, (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: măcelar] 1 vt (Rar) A tăia vite pentru consum. 2 vi A practica meseria de măcelar (1). 3 vt (Îrg) A tăia în bucăți Si: a ciopârți, a sfârteca. 4 vt A masacra (1). 5 (Pgn) A ucide.
10. [MDA2] măcilări v vz măcelări
11. [MDA2] măciulări v vz măcelări
12. [DLRLC] MĂCELĂRI, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide în mod sîngeros și în masă; a masacra. Fără să țină samă de cuvîntul meu, domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o... a măcelărit-o. CAMILAR, N. I 185. Vestitul paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, O. II 22. Noaptea măcelărește Cu cincizeci de măcelari, Tot agale și turci mari. TEODORESCU, P. P. 538. Refl. pas. La 1615, la Tăutești, se măcelăriră mișelește dărăbanii de către poloni. BĂLCESCU, O. I 123. 2. (Rar) A tăia vite pentru consum.
13. [Șăineanu, ed. VI] măcelărì v. a ucide ca un măcelar, a ucide în mare număr.
14. [Scriban] 2) măcelărésc v. tr. (d. măcelar). Căsăpesc, ucid cu mare vărsare de sînge: dușmaniĭ aŭ fost măcelărițĭ în luptă.
15. [DOOM 3] măcelărește adv.
16. [DOOM 3] măcelări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelăresc, 3 sg. măcelărește, imperf. 1 măcelăream; conj. prez. 1 sg. să măcelăresc, 3 să măcelărească
17. [DOOM 2] măcelări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelăresc, imperf. 3 sg. măcelărea; conj. prez. 3 să măcelărească
18. [DGS] măcelări vb. IV. tr. 1 (despre războaie, epidemii etc.; compl. indică ființe, colectivități etc.) a decima, a distruge, a extermina, a masacra, a nimici, a prăpădi, <livr.> a imola, <pop. și fam.> a stârpi, <înv. și reg.> a storî, <înv.> a chesăgi, a conceni, a sfărâma, a snopi, a stropși, <fig.> a cosi, a secera, <fig.; pop. și fam.> a căsăpi, <fig.; înv.> a dezrădăcina, a dijmui, a zeciui. Războaiele măcelăresc milioane de oameni. 2 (pop.; compl. indică animale moarte sau sacrificate ori părți ale corpului lor) v. Ciopârți. Sfârteca. Sfâșia.
19. [DLR] MĂCELĂRÉȘTE adv. Ca măcelarii, în felul măcelarilor. DICȚ. – Măcelar + suf. -ește.
20. [DLR] MĂCELĂRÁ vb. I v. măcelări.
21. [DLR] MĂCELĂRI vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A tăia vite pentru consum; i n t r a n z. a practica meseria de măcelar (1). Cf. COSTINESCU. 2. (Învechit și regional) A tăia în bucăți, a sfîrteca, a ciopîrți. Carnea i-o mășelărat, Sîngili i-o băut, Fața i-o-ngălbinit, Puterea i-o luoat. ARH. FOLK. II, 167. ◊ I n t r a n z. Am un bou: el măcelărește, el rînește (Sfredelul). GOROVEI, C. 343. 3. A ucide cu sălbăticie și în masă (oameni care nu se pot apăra), a masacra, a extermina; p. gener. a ucide. Măcilărindu-ipentru mărturia d[o]mn[u]lui H[risto]s. DOSOFTEI, V. S. DECEMBRIE 199r/20. Paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, M. V. 22. Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită, Să știe de ce mînă va fi măcelărită? ALEXANDRESCU, M. 6. Pe-aici se zvonește că Miron Iuga ar fi fost măcelărit de țărani. REBREANU, R. II, 225. Curtea convoacă pe „Cavalerii Pumnalului” anun- țîndu-i să fie gata să măcelărească pe revoluționari. CAMIL PETRESCU, T. II, 378. Domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o. . . a măcelărit-o. CAMILAR, N. I, 185, cf. 76. ◊ A b s o l. Care-i Badu cîrciumaru, De ziua cîrciumărește și noaptea măcelărește, Măcelari de turci d-ei mari, Le taie capetele și le ia haznalele? MAT. FOLK. 72. ◊ R e f l. r e c i p r. Regii împing popoarele a se măcelări unele pe altele. GHICA, ap. CADE. Și cu toate acestea ne măcelărim de atîtea luni de zile. REBREANU, NUV. 306. – Prez. ind.: măcelăresc. – Și: (regional) măcilărí, (1) măciulărí (CV 1 950, nr. 5, 32) vb. IV ; măcelărá vb. I. – V. măcelar.
22. [DLR] MĂCILĂRÍ vb. IV v. măcelări.
23. [DLR] MĂCIULĂRÍ vb. IV v. măcelări.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL