1. [DEX '09] MÂȚUC, mâțuci, s. m. (Rar) Mâțișor (1). – Mâț + suf. -uc.
2. [MDA2] mâțuc sm [At: LB / Pl: ~uci / E: drr mâțucă] (Reg) 1-3 Mâțișor (1-3).
3. [DLRLC] MÎȚUC, mîțuci, s. m. (Rar) Diminutiv al lui mîț. Mîțuci abia mai mieunînd, aruncați afară. CAMILAR, N. II 136.
4. [DOOM 3] mâțuc (rar) s. m., pl. mâțuci
5. [DOOM 2] mâțuc (rar) s. m., pl. mâțuci
6. [DGS] mâțuc s.m. (zool.; pop. și fam.) v. Cotoiaș. Motănaș. Motănel. Pisicuț. Pisoiaș.
7. [DLR] MÎȚUC s. m. (Transilv. și prin Mold., Bucov.) Mîțișor (I). Cf. LB. Călca pe mîțuci abia mai mieunînd, aruncați afară o dată cu cojile de cartofi. CAMILAR, N. II, 136, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUțI, ALR I 1 134. - Pl.: mîțuci. – Derivat regresiv de la mîțucă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL