Definiție și ce înseamnă mîntuitură

1. [MDA2] mântuitură sf [At: CORESI, EV. 515 / Pl: ~ri / E: mântui + -tură] (Bis; îvr) Mântuire (3).

2. [Scriban] mîntuitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Mîntuire.

3. [DGS] mântuitură s.f. (relig.; înv.) v. Izbăvire. Mântuire. Purificare. Redempțiune. Salvare.

4. [DLR] MÎNTUITÚRĂ s. f. (Învechit, rar, în limbajul bisericesc) Mîntuire (2). Acmu lasă robul tău, Doamne, pre cuvintele tale cu pace; că văzură ochii miei mîntuitura ta, ce-ai gătit naintea feațelor a tuturor oamenilor. CORESI, EV. 515, cf. TDRG. - Pl.: mîntuituri. – Mîntui + suf. -tură.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] MÂNTUIRE, mântuiri, s. f. Acțiunea de a (se) mântui și rezultatul ei; […]
1. [DEX '09] MÂNTUITOR, -OARE, mântuitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează. […]
1. [MDA2] mânuchi sn vz mănunchi 2. [DEX '09] MĂNUCHI s. n. v. mănunchi. 3. […]
1. [DEX '09] MÂNUI, mânuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A folosi un instrument, o unealtă, […]
1. [DEX '09] MÂNUȘĂ s. f. v. mănușă. 2. [MDA2] mânușă sf vz mănușă 3. […]
1. [MDA2] mânzală sf vz mânjeală 2. [Șăineanu, ed. VI] mânzală f. preparație lichidă din […]
1. [DEX '09] MÂNZAT, -Ă, mânzați, -te, s. m. și f. (Pop. la f.) Vițel […]
1. [DEX '09] MÂNZEȘTE adv. (În expr.) A râde (sau a zâmbi) mânzește = a […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro