1. [MDA2] mâniare sf vz mâniere
2. [MDA2] mâniere sf [At: POLIZU / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: mânie] 1 Înfuriere. 2 Supărare. 3 (Înv; îf mâniare) Pedeapsă.
3. [Scriban] mîniáre f. Vechĭ. Mîniere.
4. [Scriban] mîniére f. Acțiunea de a te mînia.
5. [DAR] mâniere s.f. (înv.) pedeapsă.
6. [DLR] MÎNIÁRE s. f. v. mîniere.
7. [DLR] MÎNIÉRE s. f. 1. Acțiunea de a (s e) m î n i a și rezultatul ei. Cf. SCRIBAN, D. (învechit; atestat în forma mîniare) Pedeapsă. Și alți mulți mîniiare de la Dumnezeu cer să fie spre ceia ce greșăsc și obideasc. CORESI, EV. 32, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., costinescu,LM, ALEXI, W. - Pl.: mînieri. – Și: (învechit) mîniáre s. f. – V. mînia.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL