1. [MDA2] mâșcoi smi [At: PSALT. 55 / V: mășcoi, mișcoi, mușcoi / E: mâșc + -oi] 1 (Îvr) Catâr. 2 (Rar) Cal.
2. [MDA2] mășcoi sm vz mâșcoi
3. [MDA2] mășoi sm vz mâșcoi
4. [MDA2] mișcoi2 sm vz mâșcoi
5. [MDA2] mușcoi sm vz mâșcoi
6. [Scriban] mușcóĭ, V. mîșcoĭ.
7. [DGS] mâșcoi s.m. (zool.; înv. și reg.) 1 v. Bardou. Catâr (Equus mullus). 2 v. Cabalină (v. cabalin). Cal.
8. [DGS] mișcoi s.m. (entom.; reg.) v. Păduche. Păduche-de-cap (Pediculus capitis).
9. [DLR] MĂȘCOI s. m. v. mîșcoi.
10. [DLR] MĂȘÓI s. m. v. mîșcoi.
11. [DLR] MÎȘCÓI s. in. (Învechit și regional) Catîr. Nu fireți ca calul și mujdeiul (mășcoiul CC2), cei ce n-au mente. PSALT. 55. Nici amu vrea să aibă mășcoi derept îmbletul căiei, ce pedestru îmbla. CORESI, EV. 157. Mîșcoiul fără de glas. id. l. 182/12, cf. id. PS. 78/6. Tremisâ doi din ucenicii săi să-i aducă un mîșcoiu să încalece. VARLAAM, O. 68. Crisos foarte s-au bucurat, găndind cum nu iaste mășcoiul să fie împărat lidenilor în loc de om. HERODOT (1 645), 22. Avesalom fugi de oștile tătîne-său și-și apucă mușcoiul și încălecă și fugea pre luncă. NEAGOE, ÎNV. 101/23. Și-ntr-acela loc stătură mîșcoii. DOSOFTEI, V. S. decembrie 247v/31. Și lui Avram făcui bine . . . și fură lui oi, și viței. . . și mîșcoi, și cămile. BIBLIA (1688), 82/33. Păscînd mușcoii lui Saul. ib. 2121/46. Stăpînul mușcoiului (sau al catărcului) n-au auzit cuvăntul. ȘINCAI, HR. I, 113/16, cf. 211/30, LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., PUȘCARIU, L. R. I, 179, ROSETTI, L. R. II, 106, com. MARIAN. Unghii de mușcoi să arzi și să te ungi pe unde nu e păr. CR. II, 273, cf. 242, ALR I 1132/5. ♦ (Rar) Cal. Filip vraciul spintecă un mușcoiu, adecă un cal. ALEXANDRIA, 166/20, cf. H XVIII 283. – Pl.: mîșcoi. – Și: mășcói, mușcói, mișcói (SCRIBAN, D.) s. m. – Mîșc + suf. -oi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL