1. [DEX '09] MÂRÂIALĂ, mârâieli, s. f. Mârâit. [Pr.: -râ-ia-] – Mârâi + suf. -eală.
2. [MDA2] mârăială sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ieli / E: mârâi + -eală] 1-5 Mârâire (1-5). 6 (Rar) Protestare. 7 (Ban) Om vlăguit, epuizat de boală.
3. [DLRLC] MÎRÎIALĂ, mîrîieli, s. f. Mîrîit. Baba, cam cu mîrîială, cam de voie, cam de nevoie, priimi darul fetei. ISPIRESCU, L. 396.
4. [DOOM 3] mârâială s. f., g.-d. art. mârâielii; pl. mârâieli
5. [DOOM 2] mârâială s. f., g.-d. art. mârâielii; pl. mârâieli
6. [IVO-III] mârâială, -ieli.
7. [DGS] mârâială s.f. mârâit, mârâitură, <fam.> hârâială, hârâit1, hârâitură, <reg.> hâră1.
8. [DLR] MÎRÎÁLĂ s. f. 1. (Rar) Mîrîit1 (1). Cf. COSTINESCU, DDRF. Căscau gura la aceeași distanță respectuoasă ca zăvozii mai domoliți din lătrături și din mîrîieli. V. ROM. februarie 1954, 38. 2. P. a n a l. Mîrîit1 (2). Cf. DDRF. Baba, cam cu mîrîialâ, cam de voie, priimi darul fetei și tăcu. ISPIRESCU, L. 396, cf. TDRG. Din mulțime se ridică un freamăt și o mîrîială. BENIUC, M. C. I, 401, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 3. (Prin Ban.) Epitet pentru un om vlăguit, epuizat de boală. NOVACOVICIU, C. B. I, 14. – Pl.: mîrîieli. – Mîrîi + suf. -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL