1. [MDA2] mârzăcesc, ~ească a [At: ALEXI, W. / Pl: ~ești / E: mârzac1 + ~esc] (Îvp) 1 Care aparține mârzacilor1 (1). 2 De mârzac1 (1).
2. [Șăineanu, ed. VI] mârzăcesc a. de mârzac: cu copile mârzăcești și cu roabe tătărești POP.
3. [DLRLC] MÎRZĂCESC, -EASCĂ, mîrzăcești, adj. De mîrzac, care aparține mîrzacilor. Se duc care mocănești Cu copile mîrzăcești. ALECSANDRI, P. P. 78.
4. [DLRM] MÎRZĂCESC, -EASCĂ, mîrzăcești, adj. (Înv.) Care aparține mîrzacilor, privitor la mîrzaci. – Din mîrzac + suf. -esc.
5. [Scriban] mîrzăcésc, -eáscă adj. Vechĭ. De mîrzac.
6. [DAR] mârzăcesc, mârzăcească, mârzăcești, adj. (înv.) de mârzac, care se referă la mârzaci.
7. [DLR] MÎRZĂCÉSC, -EÁSCĂ adj. (Învechit și popular) Care aparține mîrzacilor1 (1); al mîrzacilor, de mîrzac. Cf. ALEXI, W. Se duc care mocănești Cu copile mîrzăcești și cu roabe tătărești. ALECSANDRI, P. P. 78. Pala-n aer fulgera Capul mîrzăcesc zbura ! id. ib. 114. - Pl.: mîrzăcești. – Mîrzac1 + suf. -esc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL