1. [DEX '09] MÂR interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită mârâitul câinelui. – Onomatopee.
2. [MDA2] mâr [At: LM / E: fo] 1 i (Rep; și pronunțat cu „r” prelungit) Sunet care redă mârâitul câinelui sau mormăitul ursului Vz mor. 2 (Îe) A nu zice nici ~ A nu spune nimic.
3. [DEX '98] MÂR interj. Cuvânt care imită mârâitul câinelui. – Onomatopee.
4. [MDA2] gâr-mâr i vz câr-mâr
5. [CADE] CÎR ! interj. 1 Imită strigătul cioarei: niște Țigani tot ziceau ~! ~! și Dumnezeu i-a făcut cioare (VOR.) ¶ 2 (P); Că-i ~! că-i mîr! sau ba ~! ba mîr! 👉 MÎR !
6. [CADE] HÎR ! interj. 1 Imită mîrîitul cîinelui sau al pisicii: (pisica) se chiamă hîrîitoare, n’auzi cum face ~! ~! (ISP.) ¶ 2 Imită sunetul produs de organele de respirație, cînd sînt bolnave ¶ 3 Ⓟ Că ~ ! că mîr ! 👉 MÎR.
7. [DLRLC] MÎR interj. (în expr.) Cîr-mîr (sau că-i mîr, că-i cîr) v. cîr.
8. [Scriban] mîr, interj. care arată vocea cîneluĭ în ainte de a lătra (V. hîr). A nu zice nicĭ cîr, nicĭ mîr (ca bg. ni vyk, ni gyk), a nu crîcni, a nu obĭecta nimic. V. mîc și mor 2.
9. [DOOM 3] mâr/mâr-mâr interj.
10. [DOR] mâr/mâr-mâr interj.
11. [DOOM 3] mâr-mâr v. mâr
12. [DER] mîr interj. – Reproduce lătratul cîinelui. Creație expresivă. – Der. mîrîi, vb. (a lătra), cf. gr. σμαραγείν; mîrîială, s. f. (lătrat); mîrîit, s. n. (lătrat); mîrîit, s. n. (lătrat); mîrîitor, adj. (care latră); mîrîitură, s. f. (lătrat).
13. [DGS] mâr interj. (imită mârâitul câinelui) hâr!
14. [DLR] MÎR interj. (Adesea repetat și pronunțat cu „r” prelungit) Onomatopee care redă mîrîitul cîinelui sau mormăitul ursului. V. m o r. Cf. LM, BARCIANU. Mîr. . . mîr, începu ursul cînd auzi vocile apropiindu-se . . . Mîrr . . . mîrr . . . SĂM. I2 189. ◊ E x p r. (Substantivat) Cîr-mîr sau că(-i) mîr, că(-i) cîr v. c î r. (Substantivat) A nu zice nici mîr = a nu spune nimic. Vede și el pe omul nostru, se uită la dînsul – nu zice nici mîr. FURTUNĂ, C. 83. - Onomatopee.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL