1. [MDA2] mânzulică sf [At: MARIAN, Î. 211 / Pl: ~ici / E: mânză + -ulică] 1-2 (Reg) Mânzișoară (1-2). 3 (Mol; art.) Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape Vz mânzilică. 4 (Mol; îcs) De-a -ca Joc obișnuit la priveghi.
2. [DLRLC] MÎNZULICĂ, mîmulici, s. f. (Popular) Mînzișoară. Păgubașul merge pe la case unde are prepus că s-ar afla mînzulica. MARIAN, Î. 211.
3. [DLRM] MÎNZULICĂ, mînzulici, s. f. (Rar) Mînzișoară. – Din mînz + suf. -ul-ică.
4. [DGS] mânzulică s.f. (zool.; reg.) v. Mânzișoară.
5. [DLR] MÎNZULÍCĂ s. f. 1. (Regional) Mînzișoară. Iată că-ntr-o miercuri vin. . . la tîrg cu marfă de vîndut și cu o căruță la care este prinsă o mînzulică. MARIAN, Î. 211, cf. PAMFILE, J. III, 25, ALR I 1 107/190, 798, 874. 2. (Art.; prin Mold.) Numele unui joc de cărți. V. m î n z i l i c ă. Cf. H III 312, X 542. ♦ (În construcția) De-a mînzulică = numele unui joc obișnuit la priveghi. De-a mînzulică se joacă opt flăcăi. Fiecare ține în mînă cîte o carte. MARIAN, Î. 211, cf. PAMFILE, J. III, 24. – Pl.: mînzulici. – Mînză + suf. -ulicâ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL