1. [DEX '09] MÂNZIȘOR, -OARĂ, mânzișori, -oare, s. m. și f. Diminutiv al lui mânz; mânzuleț, mânzac. – Mânz + suf. -ișor.
2. [MDA2] mânzișor sm [At: CORESI, EV. 103 / Pl: ~i / E: mânz + -ișor] 1-10 (Șhp) Mânz (1-2, 11-14) (mic) Si: (reg) mânzuc (1-10), mânzuleț (1-10), mânzuț (1-10), mânzușor (1-10). 11 (Înv) Pui de măgăriță.
3. [DEX '98] MÂNZIȘOR, mânzișori, s. m. Diminutiv al lui mânz; mânzuleț, mânzuc. – Mânz + suf. -ișor.
4. [DLRLC] MÎNZIȘOR, minzișori, s. m. Diminutiv al lui mînz.
5. [DOOM 3] mânzișor s. m., pl. mânzișori
6. [DOOM 2] mânzișor s. m., pl. mânzișori
7. [DGS] mânzișor s.m. (zool.) mânzuleț, <pop.> mânzuc, <reg.> mânzușor, mânzuț.
8. [DLR] MÎNZIȘOR s. m. Diminutiv al lui m î n z (1); (regional) mînzuc, mînzuleț, mînzuț, mînzușor. Cf. DDRF, TDRG, MARIAN, Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR I 1 106/582, 1 107/385, 582. ♦ (Învechit) Pui de măgăriță. Iată împăratul tău vine, șade spre mînzișor de asin. CORESI, EV. 103, cf. GCR I, 36/5. - Pl.: mînzișori. – Mînz + suf. -ișor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL