1. [MDA2] mânună sf [At: CIAUȘANU, V. 178 / Pl: ~ni / E: ctm mână1 și munună] 1 (Olt; lpl) Bucăți de lemn care se prind pe căpriorii casei pentru a-i ține bine încheiați. 2 (Reg) Clanță a ușii. 3 (Olt) Mănunchi (1). 4 (Reg) Fiecare dintre grupurile de fire care se întretaie și se suprapun în timpul depănatului pe un ghem de lână sau de ață.
2. [DGS] mânună s.f. (reg.; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care arată felul) v. Mănunchi.
3. [DAR] mânună, mânuni, s.f. (reg.) 1. clanța ușii. 2. mănunchi. 3. grup de fire la depănat pe un ghem.
4. [DLR] MÎNUNĂ s. f. I. 1. (La pl., prin Olt.) Bucăți de lemn care se prind pe căpriorii casei pentru a-i ține bine încheiați. Cf. CHEST. II 230/43, 82. 2. (Regional) Clanța ușii (Scundu-Drăgășani). CHEST. II 164/73. II. 1. (Prin Olt.) Mănunchi (I 1), Cf. CIAUȘANU, V. 178, ALR I 1 302/874. 2. (Regional) Fiecare dintre grupurile de fire care se întretaie și se suprapun, în timpul depănatului, pe un ghem (de lînă sau de ață) (Jiana-Turnu Severin). ALR I 1 272/856. Faci minuni pe ghem. ib. - Pl.: minuni. – Contaminare între mînă1 și munună.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL